Am văzut în tenis victorii incredibile, ireale, de ținut minte pe viață, dar așa ceva n-am văzut vreodată și nici nu credeam că se poate: nu doar o victorie pentru Istorie, ci o victorie împotriva Istoriei!
Căci, Istoria mergea cu pașii fulgerători ai lui Carlos Alcaraz. După ce l-a învins în 5 seturi pe Djoković în finala de la Wimbledon, încrederea că îl poate birui din nou, că știe cum să-l bată, îi țâșnea prin toți porii feței încă de la încălzirea finalei Cincinnati Open.
Faptul că, așa cum frumos spune, împarte terenul cu Djoković îl face pe Carlos să urce la maximum tot ce poate. Și întreg meciul, nu doar până la set și 4-2, întreg meciul, mai bine de 3 ore, l-a dominat pe sârb, a răspuns mereu cu lovituri supranaturale, ce par trucaje pe computer, la orice ridicare de nivel a lui Djoković.
Niciun alt jucător din lume n-ar fi avut vreo șansă cu Charlie de azi-noapte.
N-am crezut și nu știu să vă spun cum a făcut Novak Djoković să câștige în fața unei reîncarnări a lui Nadal la 20 de ani (și parcă o idee mai rapidă decât Rafa!) când el a ajuns la 36. Dar sunt fericit că am trăit acest meci în care cel mai bun jucător din Istorie a învins până și Istoria!...
{{text}}