Ce mi-a plăcut și ce nu la Rapid - Farul

Impresii în Giulești, după Rapid-Farul, scor 3-1.

Ce mi-a plăcut la Rapid - Farul 3-1

1. Galeria

E fabulos modul în care cei din peluză se manifestă și încurajează echipa. Fabulos! Cântă non-stop, creează o atmosferă excepțională pentru ce e în România. Totul începe încă dinainte de meci, cu fredonarea imnului echipei, cu ultimele versuri oprite în difuzoare, dar cu tot stadionul ducând imnul până la final, într-un spectacol aparte. Jos pălăria!

2. Legătura suporteri-culori

E stadionul din România care seamănă cel mai mult cu cele de afară, raportat la modul în care sunt exprimate loialitatea și dragostea față de echipă. 

Aproape că nu există persoană, indiferent că e pensionar, femeie, copil sau chiar patronul Șucu, care să nu poarte un tricou al echipei, o eșarfă, fular, ceva care să fie cu Rapid. 

Până și soția lui Angelescu și-a învățat lecția și a venit la stadion într-o rochiță vișinie! Da, așa trebuie să arate niște suporteri dedicați culorilor unei echipe.

3. Tribuna oficială s-a civilizat

Pe vechiul Giulești, exista un spectacol grotesc la tribuna zero, fix în spatele băncilor de rezervă. Acolo stăteau mereu niște persoane certate cu civilizația, care aveau un singur scop: să scuipe, să înjure și să se comporte precum cei din Evul Mediu.

Acum, lucrurile sunt schimbate radical. În bine! Zona respectivă e civilizată, populată cu fani, dar de bună calitate, care vin să urmărească un show. Da, se manifestă, urlă, mai scapă și câte o vorbă neinspirată, dar se comportă mai mult decât decent! 

Iar lichidele din paharele postate în mânerele scaunelor chiar reprezintă bere, apă sau băuturi răcoritoare. Pe timpuri, lichidul era altceva și era destinat pentru banca oaspeților. Vremurile urâte au trecut, noul Giulești s-a civilizat!

4. Borza și reacția fanilor

Bergodi și-a asumat un risc imens titularizându-l. E încă un copil, dar s-a trezit, la doar 3 zile după ce a aterizat în București, că trebuie să facă față presiunii unui întreg stadion, că trebuie să-i aibă ca adversari chiar pe Hagi și pe Mazilu. 

A jucat foarte bine, a avut intrări la sacrificiu, iar publicul a apreciat de multe ori în picioare modul în care puștiul a judecat fazele. 

A avut un moment, în final de primă repriză, în care a alergat într-un sprint să prindă o minge, dar n-a ajuns-o și n-a putut evita cornerul. Toți fanii rapidiști din acea peluza s-au ridicat și l-au ovaționat, semn că și-a câștigat respectul Giuleștiului de la prima apariție!

Ce nu mi-a plăcut la Rapid - Farul 3-1

1. Istvan Kovacs

Când îl vezi din tribune, nu doar la TV, aroganța și superioritatea lui sunt chiar peste limita suportabilității. Aproape că nu există fază la care să nu le atragă atenția jucătorilor, pe un ton aproape umilitor, că el e cel care decide și să-i și amenințe cu acordatea de cartonașe. 

Până și la o fază în care mingea se lovise de el și el era, involuntar, de vină că jocul trebuie oprit, tot un fotbalist a găsit să pună la punct. Cu aceeași atitudine demnă de gardian de pușcărie, nu de arbitru de fotbal.

2. Budescu

Ți-e rușine ca simplu spectator să-l vezi pe actualul Budescu pe teren. Când a fost introdus, trăgea cu disperare de tricou, doar, doar s-ar lărgi un pic, cât să nu-l strângă. Nu e de vină tricoul!

Fizicul lui e șocant. Sper să nu fi fost duminică în Giulești nici un scouter de afară, s-ar speria să vadă așa ceva. 

În ton cu surplusul de greutate a fost și prestația lui din teren. Aproape toate baloanele pierdute, dar de fiecare dată nereușita era însoțită de un reproș la adresa unui coechipier. Urâte momente!

3. Scenele de după finalul meciului

Înțeleg ca Papeau a vrut să afle sexul viitorului său copil într-un ritual în fața galeriei. Nu înțeleg de ce iubita lui gravidă a trebuit să i se alăture în gesturile care însoțeau scandările obscene ale galeriei la adresa Stelei.

Același lucru e valabil și pentru Iulian Cristea, chemat la același gen de „urări de bine”, el fiind cu fiul său în brațe.

Că ultrașii înjură o rivală e de acceptat, nu e un capăt de țară, însă o femeie însărcinată și un copil care abia a învățat să meargă e tot ce mai lipsea din fenomenul ultras al stadioanelor!