Mircea Geoană (65 de ani), secretarul general adjunct al NATO, e pasionat de sport # A făcut baschet și rugby în tinerețe, a practicat tenisul și a fost arbitru de fotbal, la un pas să ajungă în Divizia C # Politicianul vorbește despre dragostea pentru Rapid, despre relațiile cu Copos și Șucu, dar și despre prietenia lui cu Mircea Lucescu
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Domnule Geoană, v-am tot văzut la meciuri, pe stadion. De unde pasiunea pentru sport?
- De mic. Când eram în școala generală, dimineața făceam antrenamente la tenis la Palatul Pionierilor, club serios, mergeam la școală, iar după-amiază făceam baschet la Școala Sportivă 3. Am jucat un an jumate, apoi doi ani rugby, iar înainte de Revoluție am fost și arbitru de fotbal. Sportul îmi este în sânge.
- Arbitraj? Nu știam chestiunea asta.
- Am fost coleg cu Cristian Zalupca, fundașul de la Rapid. Când a venit Revoluția eram pe cale să ajung în Divizia C, dar uite cum s-a curmat o carieră. Îmi place sportul, am avut câteva zile de vacanță și-am fost la meciuri pentru că iubesc fotbalul la nebunie. Am fost și la un turneu de tenis pentru cei cu dizabilități, sper să merg și la un meci de rugby și să ajung și la România-Israel.
- Și n-ați avut niciodată probleme ca arbitru?
- Au încercat să mă mai momească cu o canistră de benzină, cu o damigeană de vin, cum era pe vremea aia. Înjurături îți luai la greu, dar fugărit nu. La Rapid pe șine sunt specialiști. Hahaha! Mi-a plăcut la nebunie arbitrajul, am un sentiment puternic și îi admir pe cei care fac asta bine.
L-am cunoscut pe Rainea, un om foarte, foarte serios. L-am prins inclusiv pe Adrian Porumboiu, un arbitru cu foarte mult talent. Cred că școala de arbitraj românească a fost una bună. Inclusiv Crăciunescu a arbitrat foarte bine, iar când sunt la televizor se vede că au ceva de spus
Mircea Geoană
„Mama îmi spăla lucrurile murdare fără să știe tata”
- Povestea că tatăl nu v-a mai lăsat la baschet e adevărată?
- Am jucat baschet la Uranus, apoi ne-a preluat Steaua și am jucat pe Calea Plevnei. Unde erau fostele grajduri regale. Făcuseră două săli lungi de sport separate printr-o cortină și acolo făceam antrenamentele. Trebuia să dau la facultate. Mă duceam la antrenamente și veneam acasă pe la 12 noaptea. Într-o seară, tata, care lucra pentru apărarea civilă în armată, a venit în uniformă la antrenament și a zis "de-acum încolo o termini cu baschetul, ai de dat examen la facultate".
- Și aia a fost?
- Am terminat-o cu baschetul, trebuia să învăț și pentru facultate că nu stăteam prea grozav, iar mama, Dumnezeu s-o odihnească!, m-a acoperit față de tata și am jucat rugby la Arhitectură. Unde e acum stadionul de la Arcul de Triumf. Jucam pe șest și mama îmi spăla lucrurile murdare fără să știe tata.
- Sport faceți?
- În fiecare zi, iar dacă am o săptămână în care nu fac sport mă îmbolnăvesc.
- Au existat multe speculații în ultima perioadă despre starea dumneavoastră de sănătate.
- Toată lumea mai are câte un episod despre sănătate. Sunt foarte bine, iar sportul face parte din această rețetă. O boală vine și trece.
„Rapid era cea mai populară echipă din România”
- Pasiunea pentru Rapid de unde a venit, că ați fost la meciuri pe noul Giulești.
- Rapidismul e boală grea, dar eu am crescut într-o familie de suporteri ai Craiovei. Tata a fost militar toată viața, iar mama la ITB. Amândoi erau cu Știința, toată familia oltenească ținea cu ei. Am fost la confluența între Știința și Steaua, pentru că tata era militar și toți colegii lui erau steliști.
- Și cum de-ați ajuns rapidist?
- Într-o zi m-a luat un coleg și m-a dus pe stadion în Giulești. Mi-a plăcut! Era cea mai populară echipă din România, până ca Steaua și Dinamo să facă multă performanță. M-am atașat de acest club și mă bucur acum să-i văd cum renasc pe o bază profesionistă. Merg la meciurile Rapidului când sunt acasă, dar merg și la alte partide.
- Spuneți-mi, vă rog...
- Inima îmi bate pentru Craiova și mă bucură când văd echipe de tradiție renăscând. Îmi pare rău că Timișoara nu-și găsește un ritm, mă bucur pentru ce face Gică Hagi, cu care sunt prieten și pe filiera armânească din familia mea. Soția și familia ei au o puternică componență armânească. Geoană este numele unui fost pârâu din Oltenia. Tata e de lângă Mischii, de lângă Craiova.
- Legat de Rapid, ați fost cu Dan Șucu la bazele construite pentru Rapid.
- Am vrut să văd cum arată și este impecabil, ceva incredibil de frumos. Are o bază pentru sportul mai larg, dar și una pentru sportul de performanță. Sunt un mare pasionat al sportului și mă gândesc cum am putea aduce o chestiune mai puțin improvizată în sportul din România.
„Lucescu, un exemplu pentru noi toți”
- Sunteți prieten cu Mircea Lucescu.
- M-a invitat la meciurile lui Dinamo Kiev de la București.
- Când l-ați cunoscut?
- Când era antrenor la Rapid, în '99. Mi-aduc aminte că l-a convins pe George Copos să investească la Pro Rapid. A fost prima încercare de profesionalizare a unui club din România pe model mai occidental. Am rămas prieteni, l-am vizitat și la Kiev, și în Italia, dar și în Turcia. Am fost odată la Istanbul, când a câștigat cu Galata campionatul. Ce este acolo cu fotbalul și ce-a fost pe stadion și pe străzi...
- O adevărată nebunie!
- A doua zi am fost în Bazar, ca tot românul. Am făcut 50 de metri în trei ore cu Mircea! Săreau efectiv pe el. Mircea Lucescu este o specie foarte rară, care ar avea și variante mult mai bune decât Dinamo Kiev, într-o țară în plin război. Este un sentiment de onoare, arată caracter! Este un exemplu pentru noi toți.
Dezvăluire și o declarație de la Hagi
- Ați avut vreun fotbalist preferat pe care să-l venerați?
- Nu am cum să nu fiu îndrăgostit în eternitate cu privire la Gică Hagi. Sunt și alți jucători pe care i-am văzut când eram mic, apoi când am crescut, foarte mulți talentați. Dar ce are Gică în el, geniul, munca... Vă dau un exemplu din tinerețe. Noi suntem prieteni cu el de când a venit în București, de la Farul, la Sportul Studențesc. Și-a fost mare competiție între Valentin și Nicu.
- Da, da.
- El juca la Sportul, avea două cartonașe galbene și venea la noi acasă, undeva prin Banu Manta. Cu două cartonașe galbene putea juca doar la tineret. La 17-18 ani câți avea, bea Cico și la ora 9:15 a zis: "Mă duc să mă culc că mâine am meci".
- Extrem de serios.
- Și vă dau acum din casă și sper ca Gică să nu se supere pe mine. Când l-am întrebat ce face după Sportul, că era așa, o perioadă de tranziție, mi-a zis: "Am o propunere foarte puternică de la Steaua, dar dacă ar fi după mine, m-aș duce la Dinamo pentru că-i Mircea Lucescu antrenor acolo!". Asta e o poveste autentică.
„Tataie, «Obârlenco» nu mai joacă”
- Nu vreau să vă bag în polemică, dar cum vedeți situația asta dintre FCSB și CSA Steaua?
- Fotbalul este un business profesionist. Ceea ce mi se pare anormal și nefiresc e ca un stadion din bani publici să nu fie folosit la maxima sa capacitate. Și n-am nicio preferință!
- Sunteți oltean, acolo cum vedeți situația?
- La Craiova trebuie clarificat. E un oraș la care țin foarte mult. Sunt oltean sută la sută. Mă uit la meciurile ambelor echipe și nu am nicio preferință. Pentru mine tot Știința Craiova era.
- Spuneți-mi...
- Vreau să vă povestesc ceva. Bunicul, Dumnezeu să-l odihnească!, era mecanic de locomotivă la Craiova și nu putea să spună Oblemenco. Și îi spunea Obârlenco. Tataie Constantin avea un televizor Rubin 102. Avea 92 de ani, era încă sănătos, eu eram ambasador în America și mă duc să-l văd pe tataie. Se uita la un meci și nu mai vedea bine. "Tataie, nici Obârlenco nu mai joacă, nici eu nu mai văd bine la televizor. M-am cam plictisit să trăiesc!", mi-a zis... Deci în casa mea a fost tot timpul Știința Craiova, eu nu pot să le spun Universitatea.
„Becali este un om care a construit ceva”
- Revenind la Rapid. L-ați cunoscut foarte bine pe George Copos.
- Un om care a construit o afacere de succes și pentru istoria recentă a Rapidului reprezintă cel mai important element. Sper ca Dan Șucu să-l depășească în ceea ce privește performanța și ca durată a investiției în club. Este ingrat ca lui Copos să-i spui "Berlusconi din Giulești" și după să-l trimiți la brutărie. Un om foarte dârz, care știe ce înseamnă afacerile. Am avut discuții cu el și i-am spus: "George, rugămintea mea este să încerci să schimbi cultura clubului". O cultură mai boemă... Nu este o trăire de înaltă performanță! E OK, dar până la un anumit punct.
- Domnul Șucu ce impresie v-a lăsat?
- Copos și Șucu, doi oameni de afaceri foarte robuști, dar Dan a început de la juniori, invers decât Copos. Eu îl înțeleg pe George... Faci atâtea pentru un club și când ai un moment foarte greu în viața ta, vin și-ți bagă cuțitul în spate și-l mai și răsucesc. Cred că rămâi cu o anumită dezamăgire și rezervă. Oricum, locul lui George în cartea de istorie este capitol serios de performanță la clubul ăsta.
Cu Dan Șucu mă știu și jucăm tenis de mulți ani de zile. Jucăm și astăzi foarte mult. Servește foarte bine pentru că a jucat handbal. Are o accelerare pe final de lovire pe care doar handbaliștii o au. Nu m-aș băga la pariu cu el, e destul de bun
Mircea Geoană
- Cu Gigi Becali nu v-ați certat niciodată?
- Nu. Dar când mă cert, în general, mă cert rău. M-am certat și eu, dar sunt chestii politice și e prea plăcută atmosfera ca să le discutăm. Gigi Becali este un om care a construit ceva, este mai capricios, mai puțin structurat față de un model pur occidental, dar asta nu-i scade meritul că a ținut o echipă atât de importantă în prim-plan. I-am văzut cum joacă, are lot bun. Nu înseamnă că n-a luat multe decizii greșite, tactice și strategice. Dar, una peste alta, a investit și o ține cu stilul lui, iar treaba asta trebuie respectată.
„Suporterii lui Dinamo, înflăcărați și numeroși”
- Dinamo vine din urmă, cu pași mici.
- Sper să se stabilizeze. Nu am detalii, dar văd grupuri de investitori perindându-se, care vin, apar, pleacă... Ce face Burcă mi se pare un lucru extraordinar! Iar apropo de suporteri... Îmi place galeria Rapidului, îmi place galeria Științei, dar vreau să vă zic că galerie cum are Dinamo... Bravo lor! Înflăcărați și numeroși.
- Care au salvat clubul.
- Au răscumpărat momentele inițiale când Uniunea Sovietică impunea echipe peste tot. Au demonstrat că la greu, neprotejați de sistem, neîmpinși de sistemul de afară, ci pur și simplu într-un moment greu pentru clubul lor, au știut să facă tot ce pot să facă ca să salveze clubul lor. Dinamo este renăscut! Dacă ar avea parte și de investitori care să o țină în picioare, am avea un campionat foarte bun.
- Ați spus că mergeți la România - Israel.
- În weekenduri vin acasă. Sper să pot să vin la meciul cu Israel, atunci când voi merge și la Festivalul Enescu.
- Ce părere vă lasă Edi Iordănescu?
- Poate face o treabă foarte, foarte bună. La națională ai două variante. Ori aduci pe cineva cu foarte mare pedigree, care să-ți facă foarte repede lucrurile, ori ei pe cineva mai puțin experimentat și îi dai timp să construiască. Alte variante nu sunt! Dacă am luat o decizie în reclădirea naționalei, cred că este o decizie justificată.
Mi se pare inacceptabil să dureze atât de mult procesul lui Halep! Este viața unui jucător... Nu cunosc speța, respect procedurile, dar mi se pare că este nepermis de lungă pauza. Substanța respectivă se găsea într-un supliment alimentar legal
Mircea Geoană
„Bill Clinton, cel mai talentat om din politică”
- Ați cunoscut foarte multă lume, cine a fost persoana care v-a impresionat cel mai mult?
- Când ești mai tânăr ești mai impresionabil, când devii mai matur începi să devii selectiv în amintiri. Pentru că eram tânăr, relația instituțională, apoi personală cu Bill Clinton a fost decisivă pentru mine. Bill Clinton mi-a salvat cariera! Când eram ambasador la Washington, dar și după. Mi se pare cel mai talentat om la politică pe care l-am văzut în viața mea.
- Serios?
- Un om mai cald și mai talentat la sportul ăsta care e politica... Am fost cu el la dineuri oficiale, cu Secret Service, și se ducea în bucătărie și mulțumea la toată lumea. Nu o făcea pentru că era politică, ci pentru că era natural. Mi se pare că a fost cel mai talentat om din politică pe care eu l-am cunoscut. M-a învățat să nu fiu niciodată cu nasul pe sus.
- Domnule Geoană, ultima întrebare a emisiunii. Anul viitor avem alegeri...
- Anul alegerilor în America.
- Alegeri și în România. Va candida Mircea Geoană pentru postul de președinte al României?
- Am spus-o și o repet. Mulțumesc pentru întrebare și pentru insistență. Eu am o treabă de făcut la NATO. Mi-o termin anul viitor și numai după aceea voi lua o decizie de viitor. Viitorul e frumos oricum! Dumnezeu mi-a dat o șansă să învăț în acești patru, cinci ani la NATO lucruri pe care nu le-aș fi învățat altfel. Pentru asta sunt recunoscător. Există viitor și după NATO!
Pe Federer l-am simpatizat pentru că dă reverul cu o mână, ca noi, muritorii. Și pentru eleganța lui. M-am uitat la finala de la Cincinnati între Alcaraz și Djokovic. Djokovic are 36 de ani și era aproape istovit în setul 2, a revenit din propria cenușă și a câștigat. Nadal și Djokovic la tenacitate sunt redutabili
Mircea Geoană
{{text}}