Tezaur de plastic

Oricine poate juca fotbal cum și cât poate. Problema e disproporția grotescă între promovare și valoare.

Dacă aș fi femeie – ceea ce se poate aranja printr-o simplă declarație – m-aș simți luată peste picior. Dacă aș fi tenismenă, atletă sau handbalistă – ceea ce nu se poate aranja defel – m-aș simți insultată.

Propagandă

Cauza: dezmățul propagandistic pus la treabă pentru întronarea fotbalului feminin. Nimeni și nimic nu mai au voie să ignore fotbalul feminin.

Campionatul Mondial recent încheiat în Australia a fost impus fiecărui canal media, politician și organizații, ca obligație de serviciu nerefuzabilă. Cu precădere în lumea anglo-saxonă, cultul fotbalului feminin a fost inclus în artileria sacră a progresului. Și artileria bombardează în neștire.

Realitatea proclamată

În mod normal, adică retrograd și reacționar, oricine a văzut finala Mondialelor, cu ochii lui și nu prin ochelarii atașați de aparatul de propagandă, poate conchide după câteva minute: fotbal de calitate proastă. Ceea ce nu poate fi o vină.

Oricine poate juca fotbal cum și cât poate. Problema e disproporția grotescă între promovare și valoare. Între realitatea proclamată și realitatea vizibilă. Cine ar accepta să cumpere o Dacia Lăstun prezentată ca Mercedes Benz?

„Trend”

Finala a atras 70.000 de spectatori și asta ar sugera că fotbalul feminin dezrobit cucerește lumea și pune capăt unei lungi ere de persecuție. Fals.

Astăzi, un aparat de promovare sufocant poate fabrica și impune popularitatea unui idol sau a unui "trend", repetând la nesfârșit că noul bate vechiul și că un lucru e bun pentru că, deodată, e bun.

Mecanismul pe care mizează aceste propuneri e datoria morală a publicului larg de a arăta că e în pas cu vremurile și, prin asta, superior încuiaților. De aici, mulțimile.

Prizonieri de bunăvoie

Media de spectatori a primei ligi feminine engleze e de sub 7.000 de spectatori pe meci. Vârful de la Cupa Mondială nu are altă bază decât furia mediatică și prizonierii ei foarte doritori să se predea. Din păcate, nu e nimic nou sau șocant în asta.

Operația care a transformat fotbalul feminin într-un obiect de cult lipsit de valoare e regula, nu excepția. În fond, trăim într-o lume care lucrează sistematic la glorificare și multiplicare prin falsificare.

La ce bun?

Operația Fotbalul Feminin vine din deformarea care ne-a învățat să leșinăm de admirație în fața universului fake și virtual: doctorate și calificări profesionale nule, Universități definite ca orice clădire cu multe săli pe care nu scrie Garaj, specialiști în propria măreție, muzică și film jenante.

Un tezaur de plastic pentru o lume educată să trăiască în afara criteriului de valoare.

Rămâne o întrebare: la ce bun?

Cuceriți fotbalul masculilor!

Răspunsul presupune încă o întrebare: de ce oare jucătoarele de tenis, atletele, canotoarele, voleibalistele n-au avut nicicând parte de un asemenea motor furios de propagare? Toate și-au câștigat locul în istoria sportului pe merit, fără spate asigurat. Prin valoare demonstrată.

Răspunsul: fotbalul e cel mai iubit joc al lumii și stă dintotdeauna pe un primat masculin. Și atunci, trebuie cucerit.