Svetlana Kuzneţova a răzbit ieri printre reprizele de ploaie şi s-a calificat în turul secund.
Ploaia a zăpăcit programul de ieri de la French Open, la fel cum se întîmplase şi luni. Primele, şi singurele pînă la ore înaintate ale după-amiezii, care au izbutit să-şi încheie meciurile au fost rusoaicele Svetlana Kuzneţova şi Dinara Safina. Ambele au aşteptat însă aproape trei ceasuri pînă cînd au putut să intre pe teren. Kuzneţova, finalista din 2006, a avut nevoie de puţin peste o oră pentru a dispune de japoneza Aiko Nakamura, 6-2, 6-3.
“Cred că e important că am reuşit să termin meciul. Am fost norocoasă că partida mea nu s-a anulat. Acum am restul zilei la dispoziţie, mă pot relaxa, pot lua lucrurile în ordine, iar mîine, înapoi la antrenament pentru a fi în formă la următoarea dispută”, a declarat Sveta imediat după ieşirea din arenă.
Rusoaica e una dintre favoritele la titlu, iar deţinătoarea trofeului la ultimele trei ediţii, Justine Henin, a desemnat-o drept cea mai probabilă succesoare. “Am avut o mică discuţie cu ea cînd a fost aici”, a povestit Kuzneţova. “Mi-a spus: «Hai, poate fi anul tău!». Îi mulţumesc pentru încurajări. Avem o relaţie foarte bună, ne-am respectat mereu. E una dintre cele mai valoroase sportive din lume şi mă simt tristă pentru că s-a retras”, a adăugat rusoaica. Următoarea adversară a Svetlanei va fi învingătoarea meciului dintre Vania King (SUA) şi Violette Huck (Fra).
Diferită de Şarapova
Svetlana Kuzneţova nu e genul de jucătoare care să aibă zeci de contracte publicitare şi care să apară pe coperta revistelor internaţionale. Dar nu se plînge. “Cînd intru pe teren, n-o fac pentru a-mi arăta rochia. Intru doar ca să joc”, spune ea. “N-am nimic împotriva Mariei Şarapova, niciodată n-am avut. Ea are un marketing diferit, e mai degrabă genul de persoană comercială. Eu nu-mi fac astfel de probleme, jocul meu e mai interesant şi mai important. Îmi place să fiu acea jucătoare cu care toată lumea se înţelege bine în vestiar”, a explicat Sveta.
1 titlu de Mare Şlem are Kuzneţova în palmares, US Open 2004, şi alte două finale, Roland Garros 2006 şi US Open 2007
{{text}}