Fotbal pe dric

Zeul este ținut în viață de o otravă secretă în care se știe totuși că intră umorul, accidentul, patimile și norocul

„Football, bloody hell!” Ferguson și faimoasa lui cugetare schingiuită au prins ce nu se poate prinde: fuga de logică și idei fixe din care fotbalul a făcut o artă cu un public perplex. 

Orice încercare de raționalizare a fotbalului e o glumă naivă, dar asta nu înseamnă că e lipsă de voluntari. Fotbalul a ajuns să însemne, tot mai des, lucruri care vin din afara fotbalului.

Șeful Federației spaniole se poartă ca un dobitoc și, în câteva zile, fotbalul se unește cu presa, ministerele, guvernele și ONG-urile pentru a deveni sindicat. Interesant, poziția NATO nu e, deocamdată, cunoscută.

Un suvenir, Mancini Roberto

Fabinho joacă în Arabia Saudită și, după meci, dă peste un băștinaș care îi oferă un suvenir. O insignă, o fotografie de familie, un ștergar, o sticlă cu țiței local? Nu. Un Rolex natur! Fabinho se uită, înțelege și scapă suvenirul pe jos. Care cade pe mochetă, dar nu se sparge. 

Din el răsare Mancini Roberto – noul antrenor al Arabiei Saudite. Presa engleză ironizează episodul în aceleași pagini în care dezbate, foarte grav, procentul scandalos de jucătoare albe din Națională.

Reeducarea fotbalului

Toate aceste incursiuni dogmatice sau stupide dau săptămânal noua actualitate a fotbalului. Iar noua actualitate e un fel de a pune fotbalul la treabă pentru a ilustra idei, ideologii și bugete. 

Reeducarea fotbalului e totuna cu încercarea de a-i scoate din piept centrul vital. Imprevizibilul înfrățit cu haosul, nesupunerea, lipsa de etichetă. Asta înseamnă fotbalul și asta e actualitatea lui.

Darwin contra naturii

De pildă, Darwin Nunez, cumpărat pe 100 de milioane de Liverpool. Nimeni nu știe dacă Nunez face atâția bani. Uruguayanul dormita cu banii în brațe. Duminică a intrat pentru ultimele 15 minute împotriva lui Newcasle și a dezlănțuit prigoana. 

În contra naturii, logicii și regulilor de orice fel, Nunez a ucis Newcastle cu două lovituri de lunetist-pugilist și Liverpool a câștigat, în 10!, meciul pe care Newcastle îl câștigase deja.

Well done, son!

Și încă mai mult. De pildă, Portsmouth-Cheltenham, în Divizia C. Tușierul face întindere și e înlocuit de al patrulea oficial. Care face întindere și e înlocuit de un tip din tribună. Suporter al lui Portsmouth. Arbitraj impecabil și 0-0. La sfârșit, căpitanul lui Portsmouth către cel mai recent tușier al meciului: „Well done, son!”.

Atunci când toată lumea a râs de o glumă macabră

Sau: Gateshead-Dunston, într-o ligă neidentificată. Meciul nu s-a mai terminat. Suporterii lui Dunston au intrat cu un dric pe teren și l-au lăsat la centru. Poliția a stabilit că dricul fusese închiriat fără dovadă de deces. 

Unde e decedatul? au întrebat domnii de la pompe funebre. Pe stadion! au răspuns mușterii. Toată lumea a râs și dricul a fost livrat.

Fotbalul se simte perfect pe dricul din Gateshead și e ținut în viață de o otravă nărăvașă. Formula e secretă. Se știe doar că în amestec intră umorul, accidentul, patimile și norocul. Nu dogmele.

TRU (Londra)