Cum își protejează Liverpool juniorii. Rana vindecată cu bronz olimpic. De mână cu Messi

Sunt Cristina Negrilă, editor GSP.ro, și vă aduc săptămânal povești care mi-au atras atenția.

Marile cluburi ale lumii pregătesc minuțios fiecare pas pe care jucătorii de la academiile lor îl fac în carieră. De la educație la nutriție și până la mașina pe care o conduc când își iau permisul. 

Totul face parte dintr-un proces prin care echipele se asigură că nu se ard etape, că pe fotbaliști nu-i ia valul într-un moment delicat, când mai au puțin și pot intra în vederile primei echipe. E felul lor de a proteja tinerii. 

Da, responsabilii de la academii se implică pentru a-i face să fie mai buni cu mingea, dar vor să se asigure și că tinerii devin niște oameni cu valori foarte bine stabilite.

• Alex Inglethorpe (foto: liverpoolfc.com)

Liverpool a mers chiar mai departe și le-a impus jucătorilor o clauză legată de mașina pe care o conduc. Directorul academiei, Alex Inglethorpe, le-a explicat lui Robbie Fowler și lui Peter McDowall, în podcastul „We are Liverpool”, de ce a ales să pună această condiție și în ce constă. 

Trebuie să aibă un echilibru, nu vrei să-i vezi conducând la vârste fragede un Range Rover. O astfel de mașină e prea mare, prea impunătoare, nepotrivită pentru momentul în care ei se află.

O chestiune de mentalitate, pentru că e ușor să-ți pierzi reperele când ești foarte tânăr și ajungi să trăiești pe picior mare și să crezi despre tine că ești o mare vedetă.

Se întâmplă ca puștii să își piardă „foamea” de performanță și dorința de a progresa și ajung să pună mai mult preț pe hainele pe care le poartă, pe mașinile pe care le conduc și pe felul în care sunt văzuți pe rețelele sociale.

Să crească sănătos, ăsta e obiectivul academiilor de top din Europa, iar banii pe care fotbaliștii îi câștigă trebuie să fie în concordanță cu nevoile specifice vârstei. Astfel, se asigură că nu-i ia valul și se concentrează pe carieră, nu pe a-i impresiona pe cei din jur. 

„Ne-am putea permite să le plătim mai mult, dar nu o facem pentru că nu cred că ar fi corect”, mai spune Inglethorpe. 

Vreau ca ei să fie în siguranță, există o mulțime de opțiuni în ceea ce privește siguranța, ești un jucător tânăr care conduce două tone de metal trebuie să te asiguri că ești responsabil.

Inglethorpe a devenit managerul academiei în 2014, după ce a fost promovat din rolul său de antrenor U21 și de atunci se asigură că jucătorii sunt educați astfel încât să nu strice într-o clipă munca depusă de când erau copii. Să trateze cu maturitate fiecare etapă a vieții și a carierei. 

Talentul te poate împinge până la 16 ani, dar cred că ceea ce te ajută să ai o carieră bună până la 35 de ani e caracterul. Totul se bazează pe caracter. Caracterul este ceea ce te definește atunci când lași în urmă perioada petrecută la echipa de tineret și intri în lumea seniorilor.

Drama din copilărie vindecată cu bronz olimpic

Alison dos Santos s-a născut pe 3 iunie 2000 și și-a serbat prima aniversare pe patul de spital. Un accident casnic suferit când avea doar 10 luni l-a lăsat cu arsuri vizibile. Conținutul unei tigăi încinse mânuite neîndemânatic de bunica lui i-a ars pielea. A ajuns la spital, unde a stat timp de 4 luni. Arsuri de gradul III și o luptă aprigă pentru supraviețuire a copilului care abia cunoștea lumea. 

Cicatricele stau mărturie a clipelor dificile: pe cap, piept și pe brațul stâng. Alison era un tip retras, care și-a depășit timiditatea prin sport.

A crescut în Sao Joaquim da Barra, o zonă din nordul orașului Sao Paulo. O vreme, i-a fost rușine să iasă la joacă alături de copii. Se ascundea sub pălării largi sau șepci care să-l protejeze de soare, dar și de privirile curioase ale oamenilor. Era sătul să dea explicații despre semnele care l-au marcat pe viață.

Primul contact cu sportul au fost niște cursuri de judo, când avea 6 ani. Era însă un sport costisitor, iar familia lui nu avea posibilități materiale pentru a-l susține. Așa că a trebuit să renunțe. 

La 13 ani a decis să își încerce norocul în atletism. Văzuse o șansă de a câștiga bani, nu avea vreo pasiune arzătoare pentru asta, după cum recunoaște.

După câteva luni de antrenamente, s-a îndrăgostit de sportul care avea să-i aducă mari satisfacții.

„Când l-am văzut antrenându-se pe o pistă de pământ, mi s-a părut foarte bun. Avea tot ce îi trebuie: înălțimea adecvată, coordonare și viteză”, a spus prima sa antrenoare, Ana Claudia Fidelis.

La prima sa competiție, la Centrul Olimpic din Sao Paulo, când era încă adolescent, a participat cu o șapcă galbenă care îi ascundea semnele din copilărie, își amintește Fidélis.

Medalia olimpică i-a adus faima acasă, în Brazilia. Avea să afle poveștile celor care l-au susținut și să se emoționeze când un fan i-a povestit că a luat amendă pentru că a făcut prea multă gălăgie în timp ce-l susținea, noaptea târziu, la una dintre curse, scrie worldathletics.org.

Vreau ca familia mea să aibă o viață grozavă, să fac istorie și trebuie să alerg foarte repede pentru asta.

Campion mondial în 2022 la 400 de metri garduri, la doar 21 de ani, (primul aur masculin din istoria Braziliei la Campionatele Mondiale de Atletism) și medaliat cu bronz olimpic în 2021, când a și doborât recordul sud-american, Alison și-a lăsat în spate demonii care-l ținuseră pe loc în copilărie.

La început de 2023, s-a accidentat grav la genunchi, ruptură de menisc, și a fost operat. S-a temut că nu va mai putea concura în acest an, însă a revenit miraculos.  

La 6 luni de la operație, brazilianul a scos cel mai bun timp al sezonului (47.38s) la Budapesta, asigurându-și un loc în finala de 400m garduri de la Campionatele Mondiale de atletism. Nu era unul dintre favoriți. A terminat în afara podiumului, pe locul 5, dar revenirea sa nesperată după o accidentare groaznică poate fi considerată adevăratul succes din acest an.

Acum visează la Jocurile Olimpice de la Paris și e convins: „Mă voi întoarce mai puternic”.

Pe teren, alături de Messi

Un băiat din Mount Juliet, Tennessee, a avut parte de surpriza vieții. Ca să-l ajute să mai uite de drama prin care trecuse recent, când casa în care locuia arsese din temelii, oficialii clubului Nashville, pe care Max Kelsey îl susține, i-a oferit o invitație la meci.

Cu câteva zile înainte de incendiu, Max și tatăl lui, Chris, au așteptat alături de alți 2.000 de oameni în fața stadionului echipei, la 10 dimineața pentru a obține bilete pentru finala Cupei Ligilor cu Inter Miami.

Focul a făcut scrum toate amintirile puștiului legate de echipă. Postere, colecții de imagini, tricoul favoriților. Toate s-au făcut scrum. După ce i-au aflat povestea, cei de la club au decis să-l surprindă. A primit cadouri, iar clubul i-a invitat pe Max și Chris la finala mult așteptată.

Habar n-aveau, nici tatăl, nici fiul, ce moment îi pregătise echipa de suflet băiatului. Cu câteva minute înainte de startul partidei, Max a fost invitat să pășească alături de jucători pe teren. „Nu aveam idee ce va urma”, a povestit tatăl pentru newschannel5.com.

Când a venit momentul, băiatul a intrat pe teren de mână cu nimeni altul decât Lionel Messi. Adversar al echipei sale, dar idol al aproape fiecărui copil care iubește fotbalul. Reacția puștiului e neprețuită: un melanj de fericire, uimire și apreciere

Chris s-a emoționat în tribună, când și-a văzut copilul pe ecranul uriaș din stadion, alături de Messi. 

Nashville a pierdut finala cu Inter Miami, la loviturile de departajare, dar Max a părăsit terenul cu o victorie de răsunet: va putea povesti pentru tot restul vieții că a călcat gazonul echipei favorite alături de cel considerat de mulți drept cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor.

A însemnat atât de mult pentru mine că oamenii pe care nu i-am întâlnit niciodată au fost atât de buni și au făcut un gest din inimă. L-au ajutat pe Max să-și creeze noi amintiri. 



- Chris Kelsey, tatăl lui Max

Până la următoarea întâlnire pe mail, vă aștept pe GSP.ro pentru știrile de zi cu zi. Iar dacă aveți ceva să-mi spuneți, poate chiar o poveste sensibilă de semnalat, îmi puteți scrie oricând la adresa de mail cristina.negrila@gsp.ro.