Mircea Geoană (65 de ani), secretarul general adjunct al NATO, e pasionat de sport # A făcut baschet și rugby în tinerețe, a practicat tenisul și a fost arbitru de fotbal, la un pas să ajungă în Divizia C # Politicianul a vorbit despre dragostea pentru Rapid și cum l-a cunoscut pe Mircea Lucescu.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Domnule Geoană, pasiunea pentru Rapid de unde a venit, că ați fost la meciuri pe noul Giulești?
- Rapidismul e boală grea, dar eu am crescut într-o familie de suporteri ai Craiovei. Tata a fost militar toată viața, iar mama la ITB. Amândoi erau cu Știința, toată familia oltenească ținea cu ei. Am fost la confluența între Știința și Steaua, pentru că tata era militar și toți colegii lui erau steliști.
- Și cum de-ați ajuns rapidist?
- Într-o zi m-a luat un coleg și m-a dus pe stadion în Giulești. Mi-a plăcut! Era cea mai populară echipă din România, până ca Steaua și Dinamo să facă multă performanță. M-am atașat de acest club și mă bucur acum să-i văd cum renasc pe o bază profesionistă. Merg la meciurile Rapidului când sunt acasă, dar merg și la alte partide.
- Spuneți-mi, vă rog...
- Inima îmi bate pentru Craiova și mă bucură când văd echipe de tradiție renăscând. Îmi pare rău că Timișoara nu-și găsește un ritm, mă bucur pentru ce face Gică Hagi, cu care sunt prieten și pe filiera armânească din familia mea. Soția și familia ei au o puternică componență armânească. Geoană este numele unui fost pârâu din Oltenia. Tata e de lângă Mischii, de lângă Craiova.
- Legat de Rapid, ați fost cu Dan Șucu la bazele construite pentru Rapid.
- Am vrut să văd cum arată și este impecabil, ceva incredibil de frumos. Are o bază pentru sportul mai larg, dar și una pentru sportul de performanță. Sunt un mare pasionat al sportului și mă gândesc cum am putea aduce o chestiune mai puțin improvizată în sportul din România.
- Sunteți prieten cu Mircea Lucescu.
- M-a invitat la meciurile lui Dinamo Kiev de la București.
- Când l-ați cunoscut?
- Când era antrenor la Rapid, în '99. Mi-aduc aminte că l-a convins pe George Copos să investească la Pro Rapid. A fost prima încercare de profesionalizare a unui club din România pe model mai occidental. Am rămas prieteni, l-am vizitat și la Kiev, și în Italia, dar și în Turcia. Am fost odată la Istanbul, când a câștigat cu Galata campionatul. Ce este acolo cu fotbalul și ce-a fost pe stadion și pe străzi...
- O adevărată nebunie!
- A doua zi am fost în Bazar, ca tot românul. Mircea Lucescu este o specie foarte rară, care ar avea și variante mult mai bune decât Dinamo Kiev, într-o țară în plin război. Este un sentiment de onoare, arată caracter! Este un exemplu pentru noi toți.
{{text}}