Gabriel Torje, 33 de ani, a vorbit despre transferul său de la Poli Timișoara la Dinamo, din 2008, când acționarii „câinilor” au luat „Inima Banatului”, așa cum l-a numit Vasile Turcu, pentru 2 milioane de euro.
„Erau la Arad domnul Borcea și domnul Turcu, veniseră cu avionul privat pentru mine. N-au venit la Timișoara că știau că sunt conflictele cu Poli... M-am dus cu impresarul meu acolo, am discutat până la 6 dimineața. Mi-au zis că mă vor foarte mult, că sunt unul dintre cei mai buni tineri.
Mi-au arătat suma de transfer, 2 milioane de euro. Atunci mi-am dat seama cât de valoros sunt. Am înțeles că sunt foarte mult dorit și că fac un bine și clubului. Era buget pe un an la Timișoara pe atunci sau măcar pe 6 luni.
Aveam 4.100 salariu la Timișoara, dar mi se făcea 9.000 în 2 luni. La Dinamo aveam 8.333 de dolari... nu m-am mai gândit atunci la bani. Erau prime mari pentru trofee, doar că eu nu am câștigat campionatul cu Dinamo ca să le iau.
La Dinamo erau Lobonț, Blay, Moți, Tamaș, Mărgăritescu, Cătălin Munteanu, Boștină, Adrian Cristea, Niculescu, Dănciulescu, Ganea... Eu mă știam cu Ropotan de la tineret, am fost mai retras. M-am apropiat ușor-ușor, am rămas în relații bune cu toți.
S-au întors mai mulți anul următor, a venit Zicu, erau jucători buni.
Tamaș mai zicea, când veneam cu pantaloni din ăia lăsați, eram cu Pulhac și Ropotan, «Ce e mă cu figuranții ăștia?». Când a văzut că noi suntem caterinca numărul unu s-a împrietenit cu noi, suntem și acum prieteni foarte buni. Ca suflet, sunt puțini ca el”, a rememorat Torje la „Un podcast”.
Torje, „copilul” lui Borcea: „Înainte de fiecare meci european mă lua la el acasă”
„Când jucam în Europa League, Cristi Borcea nu mă lăsa, știa că eram singur pe vremea aia, eram cu gagicăreala... Înainte de fiecare meci mă lua la el acasă, la Cernica, aveam bucătar, tot, mă punea la odihnă, stăteam 2 ore la plajă, «A zis domnul Borcea să beți limonadă», aveam meniul făcut.
Mă ținea acolo ca să stau cuminte, așa știa că mă are sub control.
Tot timpul mi-a dat banii la zi, m-a ajutat și când am plecat de la Dinamo. Și domnul Badea m-a ajutat cu foarte multe. Domnul Turcu mi-a plătit diferența de chirie 2 ani de zile, din banii lui. Eu aveam în contract 500 de euro, dar stăteam undeva la Unirii, era 1.000 la 4 camere. Avea și un restaurant pe Floreasca unde mi-a zis că pot să mă duc oricând cu familia să mănânc fără să plătesc.
Am fost feblețea tuturor, eram cel mai mic de-acolo.
Cum putea fi invidios pe mine Zicu, de exemplu, când eu aveam 8.000 de dolari și el 50.000? Aveau toți salarii mari, eu cel mai mic, cu Ropo și Pulhac. Dar ei au plecat după aceea în Rusia, în Spania. Erau niște salarii... 25-30.000 erau așa...”, a mai povestit Torje.
{{text}}