Gazeta a stat de vorbă cu Cristiano Bergodi la baza Constructorul. Antrenorul italian de la Rapid a explicat strategia pentru acest sezon, modul în care gestionează relația cu jucătorii influenți rămași pe bancă sau în afara lotului și a povestit momente delicate din cariera sa la cluburile din România
La 58 de ani, Cristiano Bergodi e la al 11-lea mandat ca antrenor la o echipă din România. Fost jucător de Serie A și căpitan la Lazio, italianul a venit pentru a treia oară în Giulești cu misiunea de a lua titlul în anul post-centenar și, în subsidiar, de a-i face pe fani să uite de favoritul lor, Marius Șumudică.
Când Gazeta i-a solicitat un interviu, Bergodi a acceptat doar 30 de minute de discuție. “Am două antrenamente, am multe de pregătit”, a explicat politicos. Și, în ziua stabilită, antrenorul - care pe vremuri îl dădea afară din vestiar pe Gigi Becali - era pe terenul de antrenament aflat pe malul lacului Străulești, dirijând atent dintre jaloanele galbene un exercițiu ofensiv cu faze de finalizare. La final, Bergodi a strâns jaloanele și după 15 minute era în tribună, îmbrăcat cu jeanși și cămașă, cu o relaxare vestimentară pe care italienii par să o aibă în sânge. “Sunt totuși pe aproape jumătate român”, spune el, amuzat.
Jumătatea de oră s-a transformat în 70 de minute pentru că antrenorul Rapidului are în el un foc interior care arde sub aparenta mască de liniște. Pentru el fotbalul e o pasiune, nu doar o profesie, iar absența unui titlu de campion în Liga 1 e mistuitoare. Iar Bergodi simte nevoia să vorbească despre asta.
Bergodi și Walter Mazzari, în perioda în care fostul căpitan de la Lazio a antrenat în Italia
“Plecarea lui Dugandzic e o pierdere”
- Ce înseamnă plecarea lui Dugandzic pentru echilibrul lotului? La un moment dat, căutați un al doilea atacant, l-ați găsit, dar acum a plecat primul.
- Din păcate, pentru noi asta este o pierdere. Nu putem fi ipocriți să spunem altceva. Marko a fost golgeter anul trecut și e un jucător important. S-a accidentat cu Craiova, dar deja era în revenire. În economia lotului, e un pic greu. Acum trebuie să găsim un alt atacant. Albion a arătat lucruri frumoase, dar din păcate Marko e o pierdere.
- Dar sunt totuși aproape două milioane de euro din care poate fi reinvestit ceva, mă gândesc.
- Normal, nu e ușor în fotbal. Orice jucător are un preț. E o sumă importantă pentru club și un salariu bun pentru jucător. Era greu să-l ținem. Ar fi rămas supărat. E bine și pentru club, e bine și pentru el.
- Cumva, vă ajută transferul. Ar fi trebuit să gestionați doi atacanți foarte buni care s-ar fi supărat dacă rămâneau pe bancă.
- Sigur, dar nu sunt un antrenor care să mă sperii de asta. Puteam juca și cu doi atacanți, și cu un mijlocaș ofensiv în spatele atacanților. Trebuia gândită această soluție, testată în antrenamente, însă acum nu mai e cazul. Sunt doi băieți buni, cu bun simț, nu cred că ar fi avut probleme. Rrahmani a și declarat că nu e o problemă dacă joacă el sau Dugandzic atâta vreme cât e bine pentru echipă. Acum, nu mai e nimic de gestionat. (râde) Rămânem cu un atacant, dar căutam altul cu caracteristicile lui Marko Dugandzic. Un pivot care să poată juca singur sau împreună cu Rrahmani.
- Rrahmani cum e?
- Un atacant bun, un băiat serios. Se antrenează foarte bine. E educat.
- Pare un atacant peste nivelul Ligii 1…
- Da, sunt de acord. Pare un atacant mai bun decât atacanții din campionat. Arată bine după două meciuri. Încet, încet, adversarii îl vor cunoaște mai bine, îl vor analiza. Nu îi va fi ușor după. Se va lovi și el de probleme, e normal pentru un jucător. Dar e un jucător deasupra nivelului din ligă. El și Dugandzic s-ar fi pliat bine unul cu altul.
“La Rapid trebuie să-ți faci griji dacă e liniște”
- E liniște acum la Rapid?
- (Râde) Da, s-au așezat lucrurile. Dar voi știți bine cum e la Rapid. Vorba aia, îl iubești și după înnebunești. Dacă e liniște nu e bine. Trebuie să te îngrijorezi pentru că sigur se întâmplă ceva. Așa a fost și dățile trecute când am fost aici. Totuși, chiar dacă eram într-o perioadă proastă, nu e ca și cum conducerea a pus cine știe ce presiune. Conducătorii ne-au dat mereu încredere prin vorbe. Media a pus presiune. Noi am stat liniștiți. Din afară, toată lumea și-a dat cu părerea, inclusiv suporterii. Acum se pare că lucrurile s-au reglat.
- Ați avut vreun moment în care v-ați îndoit că nu o să reușiți? Că nu o să scoateți echipa din criză?
- Nu, nu. Deloc. Sper să nu par arogant cu acest răspuns. Nu mi-a fost teamă niciodată. Am declarat că se putea încheia contractului nostru, toată lumea vorbea, dar am stat de vorbă cu conducătorii. Am mâncat împreună, mi-au dat încredere. Nu mi-a fost frică, dar mi-ar fi părut rău dacă aș fi plecat. Am venit cu inima deschisă și sunt sigur de munca pe care o fac. Trebuie doar un pic de timp.
- În Italia se întâmplă ca un antrenor fără contract să pună presiune din exterior pe un antrenor sub contract, trimițând mesaje conducătorilor, patronilor?
- Nu se întâmplă, cel puțin din ce am trăit eu în cariera de fotbalist și de antrenor. E un respect. Ok, se duc și în Italia diferiți antrenori și se uită la un meci al unei echipe în criză. Dar nu în felul ăsta, să dai declarații, să pui presiune.
- Ce părere vă fac antrenorii care dau mesaje patronilor dându-și cu părerea despre munca altui antrenor? Credeți că ar trebui pedepsiți prin regulament?
- În primul rând, ar trebui ca antrenorul respectiv să nu facă asta. Am citit și eu ce s-a întâmplat. Nu e corect, e lipsă de respect față de colegii de breaslă. După, trebuie reglementat, probabil. Oricum, în România se află tot, inclusiv mesajele date patronilor. Ok, sfaturi poți da, ai o relație cu un patron, dar e urât când apare în presă. Mi-a părut rău pentru Poenaru, îi face numai rău. Mi se pare un antrenor bun, un băiat bun, am rămas surprins de ce a făcut.
- Cum vi se pare lotul pe care-l aveți la dispoziție? Aveți ce vă trebuie pentru un obiectiv așteptat, adică titlul?
- (Oftează) Cred că e pentru locurile 1-3. Mi-au fost interpretat greșit vorbele când am spus că nu avem un lot pentru titlu. Nu știu, nu am un glob de cristal să știu dacă e un lot de titlu. O singură echipă ia campionatul, dar locul 2 și locul 3 sunt bune. Ajungi în Europa. Sunt patru echipe bune, bune, ca noi, dar să vedem acum când vor avea și ele momente dificile. Echipele nu pot avea un vârf de formă pe toată durata sezonului. Apar fluctuații, noi am avut deja.
Avem un lot bun. Vorbesc mereu cu băieții și le spun să aibă încredere în ei. Au calitate, am găsit și cum poate juca echipa, un 4-2-3-1. Avem dublaje pe posturi, ne mai trebuie un atacant. E obligatoriu. Am vorbit cu conducerea și caută soluții
- Cristiano Bergodi, antrenor Rapid
“Le-am dat băieților exemplul lui Emmers”
- Cum gestionați problema fotbaliștilor experimentați care nu mai prind echipa și nici lotul?
- Vorbesc cu ei. Le arăt că îmi pare foarte rău. O persoană își dă seama din privirea ta dacă ești sincer, loial. După, ce pot să fac…?! Am patru fundași foarte buni. Dragoș Grigore, săracul, e acum afară. Nu e ușor pentru mine să-l las afară, să-l las afară pe Cristea, un fotbalist pe care clubul l-a cumpărat. Iacob a jucat bine, Săpunaru e căpitan. Dar mai sunt și meciurile de cupă, campionatul e lung. Or să apară accidentări și suspendări. Junior Morais, la fel. Am vorbit cu el, s-a întâmplat episodul de la Voluntari (n.r. - Morais a fost nervos după ce a ieșit la pauză). Sunt obișnuit cu aceste lucruri, nu sunt un om ranchiunos. Îl înțeleg că era supărat la Voluntari, i-am explicat care a fost strategia pentru a doua repriză. Pot să spun că și eu am greșit. Meciul nu a fost bun. Dar nu sunt nemulțumit de Junior. Se antrenează bine și el și Dragoș. Ei ne pot ajuta mult în vestiar.
- Cum?
- Îți dau un exemplu. Radu Ștefan a jucat puțin în ultima perioadă la Lazio. Dar în vestiar îl ajuta mult pe Sarri. Știu pentru că am vorbit de multe ori cu Radu. Era considerat de restul jucătorilor o figură importantă în vestiar. Când ai o vârstă, treci printr-o perioadă sportivă delicată. Eu nu umilesc pe nimeni, sunt un tip transparent, curat. Am fost și eu jucător, am trecut și eu prin probleme cu antrenorul când nu jucam. Eram supărat, normal, dar întotdeauna mă antrenam bine. Ești plătit, ești profesionist. Ieri, le-am dat băieților un exemplu. Emmers. În primele cinci meciuri a jucat 10 minute. A intrat titular de trei meciuri și a dat un randament extraordinar. Ce înseamnă asta?
- Ce ați făcut cu el?
- (Zâmbește) Nu e că am făcut ceva. Am vorbit cu el, i-am zis să se antreneze bine pentru că va veni momentul.
- Doar atât? Nu i-ați schimbat poziția în teren?
- Da. Îi arăt unde trebuie să stea. Uneori, îl iau și de mână și îl pun. Nu vreau să par profesor, dar uneori așez echipa la detaliu. Un metru, doi metri. Noi jucăm 4-2-3-1, ei au caracteristici mai mult de interi, pentru 4-3-3, pentru 3-5-2. Sunt jucători cu dinamică bună, aleargă mult. Oaidă a jucat numai inter la FCSB.
- Și acum pare alt jucător…
- Alt jucător, nu?! Incredibil. Și eu am rămas surprins. Eu credeam că era un jucător pierdut la FCSB. Avea o concurență mare cu Olaru, cu Edjouma. Răzvan nu e un jucător dat afară de FCSB pe care l-a luat Rapid de bun. Sunt prostii. Un jucător poate juca foarte bine cu un antrenor și cu altul să nu aibă același feeling, aceeași empatie. Empatie se spune, nu?! Când a venit aici, încet, încet a devenit unul dintre cei mai buni jucători.
- Era cu moralul jos când a venit? Își pierduse încrederea?
- Nu, nu. Când am venit eu, ei au făcut perioada de pregătire cu Adi Mutu. Apoi, am început să lucrăm tactic. Răzvan e agresiv, e tehnic. Și Kait a avut probleme la început, era preocupat cu reînnoirea contractului și nu era liniștit și focusat. Acum a semnat și e un jucător foarte bun. Îl avem și pe Albu. A început titular, acum e un pic rezervă, dar va veni și momentul lui. Avem un campionat lung, e și Cupa unde eu vreau să mă duc departe.
- Mai ales că acum sunteți specialist în Cupă…
- Le mulțumesc jucătorilor de la Sepsi care mi-au adus două Cupe. E bine. Două Cupe în doi ani. Au făcut treabă jucătorii, am găsit un mediu bun acolo. Cupa e o stradă pe care poți ajunge în Conference League, e importantă.
“Cârjan e firav un pic”
- Ați vorbit despre apariția lui Emmers. În schimb, a dispărut Cârjan.
- A intrat bine. A făcut un prim meci bun, bun, a fost titular trei meciuri. Apoi, a intrat a doua repriză cu Voluntari, dar nu se poate da vina pe el sau pe Junior pentru înfrângere. La Voluntari, trebuiau schimbați nu doar jucătorii, ci și antrenorul. Nu am jucat bine, sincer. O zi proastă. A revenit titular și n-a dat același randament. Mi-am dat seama că nu e ușor să joci cu un under 21 în acel post, în 4-2-3-1. Vedeți că jucătorii under sunt folosiți mai mult pe benzi, pe posturi mai puțin riscante. E greu să joci cu Ignat fundaș central, un jucător pe care l-am dat la Mioveni. E un fotbalist bun, dar e riscant dacă vrei să atingi un obiectiv important. La fel cu Cârjan. Mi-am dat seama că nu e ușor. Am vorbit cu el. I-am zis că va veni momentul când poate juca din nou. Important e ca el să își îmbunătățească fizicul. Joacă pe un post unde stă des cu spatele la poartă, sunt spații mici în spatele vârfului. Contactul fizic cu adversarul nu e ușor. El are tehnică bună, dar are nevoie de un fizic mai bun. E firav un pic.
- În cât timp poate crește un jucător din punct de vedere fizic?
- În trei luni poate pune masă. Aveam un jucător tânăr la Sepsi, nu-i dau numele, care a crescut în patru-cinci luni. Poți crește dacă lucrezi în fiecare zi forță, evident, în programul echipei. Nu poți lucra doar forță să te faci un musculos. Cârjan trebuie să crească și la intensitatea din antrenamente. Mai sunt ceilalți tineri, la fel. Omar El Sawy vine din Liga 2, nu are intensitate la antranamente, dar am văzut în ultimele zile un progres. El vine primul și pleacă ultimul de la antrenament. Nu e ușor când vii de la un ritm mai lent. Un antrenament intens e uneori mai bun decât un meci de Liga 2. Dar și el are calități, trebuie doar să crească fizic.
- E și o problemă de nutriție cumva? Vă întreb pentru că, deși sunteți antrenor la altă echipă, există un exemplu, Tavi Popescu. Un fotbalist care de trei ani arată la fel fizic. De ce?
- Da, bravo. Nu știu, fiecare organism e diferit. Nu știu când se maturizează fiecare corp. Acolo e un preparator fizic despre care am auzit că lucrează bine. Eu, spre exemplu, la Craiova îi aveam pe Baiaram și Mihăilă. Erau tineri. Preparatorul fizic Cornel Blejan mi-a dat o poză cum arăta Mihăilă cu câțiva ani înainte să vin eu și cum arăta când am venit. A crescut. Nu s-a făcut cu mușchii mari, dar a crescut. Mă întorc la Omar…
- El Sawy…
- Da. I-am zis deschis că probabil nu e încă destul de copt pentru ritmul de la prima ligă. Nu e nicio problemă, eu trebuie să-i ajut pe acești tineri. În România se vorbește rău despre fotbal, dar e un fotbal agresiv pe teren. Din punct de vedere fizic nu e ușor pentru anumiți jucători. Tavi Popescu are calități extraordinare, îmi place mult, dar mi se pare că a crescut puțin din punct de vedere fizic.
- Pe Matei, un fotbalist capricios, l-ați recâștigat la Sepsi. Cum îl veți recâștiga pe Alex Ioniță, un alt băiat capricios?
- Mă bucur că ai amintit de Matei. Cosmin a retrogradat cu Dinamo, iar anul trecut a făcut cel mai bun sezon al lui. E un fotbalist dinamic cu sclipire pe spații mici. Mă bucur că a făcut un sezon atât de bun cu mine. Nu i-am făcut nimic. Doar am vorbit cu el. I-am dat încredere totală. El venise ca dublaj pentru Anas Ahbar, alt jucător talentat, dar un pic indolent. Clubul mi l-a propus pe Matei, mi-a plăcut. Mi s-a părut potrivit. Trebuie să joci cu jucători care nu au doar calități bune, ci trebuie să se și plieze pe sistemul tău de joc. Când am venit prima dată în România, am aflat că dacă jucătorii sunt buni trebuie să joace toți. Nu contează că unul nu știe să facă faza defensivă, că altul nu știe faza ofensivă, important e că sunt buni și trebuie să joace. Doar că nu se pliază pe sistemul de joc făcut tocmai pentru a exploata la maximum calitățile jucătorilor.
- Ce faceți cu Ioniță?
- Alex e un jucător talentat, mare talent.
- Pare lipsit de o voință de fier…
- Si, si, așa se vorbește. El mi-a zis: “Mister, să nu credeți că mă mulțumesc cu puțin!”. A intrat bine în ultimul timp, a dat și gol. I-a dat un pic de încredere în plus. Dar vreau să-l văd mereu că dă sută la sută la antrenament, vreau să văd că are voință. Dacă aduce voința asta, ambiția pe teren, el are pasă filtrantă, are șut, are tot. E păcat dacă se pierde. Sper să vorbim și să exploatăm la maximum caracteristicile lui. E și un tip sensibil, am auzit și de la Șumudică asta.
“Tânărul fotbalist român nu are abecedarul tactic”
- Am tot vorbit despre tineri. Apelez la experiența dumneavoastră din Italia și vă întreb ce îi lipsește tânărului fotbalist român pentru a reușit în campionatele tari din Europa? Aș vrea să nu fiți diplomat.
- (Se uită un pic jenat, dar cu un zâmbet sugestiv) Ehhhh…Ce-i lipsește…Poate îi lipsește ambiția și dorința de a se antrena întotdeauna cu profesionalism chiar și când nu joacă. Îi lipsește etica de muncă. Am găsit mulți tineri pe la echipe care la primul moment dificil și-au pierdut încrederea. Nu se antrenau cum ar trebui să te antrenezi, chiar dacă duminică nu joci. Din contră, ar trebui să se antreneze întotdeauna bine. Nu găsești mereu un antrenor care să-ți dea multe șanse. În Italia dacă nu te antrenezi bine e greu să intri titular, chiar dacă ai calități bune. Trebuie să se vadă dorința ta de succes. Dacă nu te antrenezi cum trebuie, e greu să te ia un antrenor italian în seamă. Te lasă în voia ta și te pierzi singur.
- Asta e tot?
- Unor tineri le lipsește forța, ritmul. Dar cred că e mai mult prima. Faptul că se descurajează ușor. Pleacă afară și vor apoi să se întoarcă în România. Doar că acolo trebuie să arate caracterul, nu în România.
- Cum e bagajul tactic al tânărului jucător român?
- Despre asta am o părere negativă. Foarte negativă. Sincer, pe unde am antrenat, am văzut tineri care din punct de vedere tactic nu au principii, nu au abecedarul de tactică individuală și colectivă. Ce să faci când ai mingea sau când nu ai mingea. Văd jucători care au ajuns la 18 ani și nu știu să facă o diagonală, să absoarbă o mișcare în diagonală a unui adversar. Mă refer la fundași pentru că mi-au plăcut întotdeauna fundașii, dar nici mijlocașii sau atacanții nu se descurcă deloc bine tactic. Cred că o lipsă mare. La 14 ani trebuie să începi să le dai noțiuni tactice. În Italia, la Primavera ajung jucători de 18 ani care deja sunt pregătiți din punct de vedere tactic.
- E atât de rău în România?
- Am văzut fundași care nu știu în ce moment să iasă în întâmpinare, care nu știu cât să strângă atunci când unul dintre fundași iese, cât acoperă celălalt. E ușor să spui: “Tu ieși și celălalt acoperă”. Dar când, cum, unde? Pe ce porțiune de teren…
- Vi s-a întâmplat cu vreun jucător să fie foarte slab din punct de vedere tactic și să reușiți să-l aduceți la un nivel pe gustul dumneavoastră?
- Si, si, da, da. Nu dau nume, S-a întâmplat. Îmi place mult să lucrez asta, doar așa poate să explodeze un jucător tânăr care nu are principii. Poți să lucrezi cu el, tinerii absorb mult când lucrezi cu ei.
“Am aruncat cu ceva și am țipat la Argăseală”
- Renzo Rossi, prietenul dumneavoastră din copilărie, spunea că intensitatea din antrenament în România e mult sub cea din Italia și că jucătorul român vine la antrenament mai mult să se distreze, să glumească, să facă o caterincă…
- Si, si. (râde) Pentru un tânăr care ajunge la echipa mare, fotbalul trebuie să devină o meserie. Ok, câștigi, dar poți doar prin sacrificiu, prin muncă. Nu poți să te duci la antrenament și să faci puțin, să te distrezi. Dar tinerilor le lipsește uneori această determinare. Am avut mulți tineri în România care s-au pierdut.
Am antrenat în Italia șase ani, între 2010 și 2016. Acolo, tinerii sunt mai dornici de performanță, se antrenează mai bine. Sunt mai bine pregătiți din toate punctele de vedere când ajung la 18 ani, la Primavera
- Cristiano Bergodi, antrenor Rapid
- Mai sunteți la fel de coleric ca la începutul carierei? Valeriu Argăseală a povestit zilele trecute la Prietenii lui Ovidiu că ați avut două ieșiri necontrolate la adresa lui și că din această cauză ați plecat de fapt de la Steaua…
- Da. La pauză a intrat domnul Becali la vestiare. Nu a zis nimic extraordinar, dar a fost un pic mai dur cu doi tineri, Andrei Ionescu și Onicaș. Jucam în Europa cu doi tineri, am câștigat șase meciuri din șase, am trecut trei tururi preliminarii. A intrat și când am auzit că devine un pic prea dur cu cei doi, m-am ridicat și i-am zis civilizat: “Domnule Becali, vă rog să ieșiți. Aici e presiune, vreau să vorbesc eu cu băieții!”. Și gata! Domnul Becali probabil a luat asta cu orgoliu, a ieșit un pic bombânind, dar civilizat. După aia a considerat că e mai bine să plec de la echipă. Dar echipa juca bine. Dacă vă aduceți aminte, el spunea că e Arsenal de România pe vremea aia. Jucam cu copii. Cu Ninu Ducu, Ionescu, Onicaș. Nu făcuserăm mari investiții. Era Bibishkov în față, Grzelak, cheliosul, jucători bunicei….După meciul cu Șheriff, m-a dat afară. M-am dus în biroul meu și a venit domnul Argăseală, parcă era și Teia Sponte.
- Și ce i-ați zis?
- Am fost un pic…da…un pic dur. Dar pentru că mi-a zis ceva. M-am supărat când mi-a zis că probabil eram dat afară. Nu-mi mai aduc aminte bine, dar parcă am aruncat ceva. Și am țipat. După asta, m-am întâlnit cu Valeriu, avem o relație bună. Ne-am întâlnit la proces. Când doi oameni se ceartă pot deveni apoi buni prieteni. Da, dar am reacționat dur. Eu sunt liniștit de fel, dar la un moment dat mai explodez.
“Îmi pare rău că mi-am dat demisia de la Rapid în 2007”
- Și la Rapid v-ați dat demisia de două ori. Ați avut la un moment dat o declarație foarte dură la adresa lui Copos.
- Am avut o relație bună cu George Copos. Am avut altceva cu un conducător de acolo…
- Cu Zotta?
- Nu, nu, am avut și cu el după, dar timpul trece. Nu sunt ranchiunos. Însă când văd în pericol munca mea și văd că tu vrei să mă calci în picioare e normal să reacționez. Am caracter. Mi s-a reproșat ceva după meciul cu Nurnberg și mi-am dat demisia. Eram supărat și pe un arbitru (n.r. — Marius Martiș care nu a acordat un penalty Rapidului la un 0-0 cu Gloria Buzău, meci după care Mircea Sandu i-a recomandat lui Bergodi să plece din țară) pentru un penalty incredibil.
- Fusese meciul cu Buzăul…
- Cred că da. Eram mai tineri atunci. Am dat o declarație un pic mai tare cu arbitrajul. Atunci am zis că plec dacă nu trec de Nurnberg. Am făcut 2-2. Dacă s-ar fi jucat azi mergeam în prelungiri, dar atunci era golul în deplasare. A doua zi era un antrenament și trebuia să fac lotul pentru meciul cu Farul, parcă. În vestiar, la ProRapid, la sala de forță, a venit un conducător și mi-a reproșat că de ce nu i-am convocat pe Pierre Boya și pe Bozovici. Fuseseră găsiți undeva noaptea și nu îi convocasem. Am rămas uimit că mi se reproșează. Spiritele s-au încins un pic, a fost un schimb de replici mai tare. Dacă nu era Renzo acolo…Așa am decis să plec. Mi-a părut rău apoi că mi-am dat demisia de acolo, era o echipă bună (Bergodi spune nostalgic numele tuturor jucătorilor din acea echipă a Rapidului). La meci, Dică a dat gol și a venit la banca să mă îmbrățișeze. Băieții știau că plec. A doua zi, când am mers să-mi iau bagajele, băieții m-au dus într-un vestiar unde au scris “Nu pleca, Mister!”. Mi-a părut rău, dar eram și eu un pic orgolios. Cu vârsta, trece din orgoliu.
- A încercat vreodată vreun conducător să vă impună vreun jucător?
- Nooo, no, no. No, no, no. Nu. Pentru că…no! Știau că nu merge cu mine. Ok, putem discuta, dar să-mi impui, nu! Patronul e patron, bagă banii. Și cu Becali am avut o relație bună, e simpatic, râd când vorbește. Cu Copos am fost ok, cu Mureșan la fel. Erau conducători de un anumit nivel. Uneori, nu accept anumite lucruri, dar nu mi s-a întâmplat să mi se impună un jucător.
Horațiu Moldovan trebuie să se concentreze mai mult, dar are calități bune. Cum împinge cu picioarele…incredibil! E puternic. E tânăr, încet, încet va fi un portar mai bun sub comanda lui Lobonț. Sunt sigur. Se înțeleg bine deja
- Cristiano Bergodi, antrenor Rapid
- Ce-i lipsește antrenorului Bergodi pentru a câștiga un titlu?
- Foarte des m-am întrebat și eu. Nu știu. Cred eu că doar un pic de noroc. Și gata! Visul meu este de a terminat cariera de antrenor, aici sau afară, cu un titlu câștigat. Mi-ar plăcea mult să iau un campionat în România, e un vis pentru mine. Poate sunt antrenori cu mai multe trofee, dar să nu uitați că eu sunt un străin care am venit aici și am stat 18 ani. Înseamnă că am făcut ceva. Nu vreau să spun ce am făcut cu echipele unde am fost. Le-am dus pe locul 3, am fost aproape de titlu cu Craiova, am luptat și la retrogradare. Cred că am făcut treabă bună. Cred că mai devreme sau mai târziu voi câștiga un titlu în România! Sunt sigur, de fapt. Trebuie! Neapărat! Cred eu că merit un titlu ca antrenor străin. Sunt străinul cu cele mai multe meciuri aici, asta e o mândrie pentru mine. Am stat doi ani la Sepsi. M-au lăsat să fac treabă și s-a văzut ceva bun.
- Nu mă pot abține. De ce ați plecat de acolo? Marian Iancu spune că v-a dat Sepsi afară pentru că erați un antrenor consumat.
- Am citit, da. Nu m-a dat nimeni afară. Cred eu că am făcut lucruri bune, dar după doi ani am simțit că s-a terminat un ciclu. Când am venit eu, Ștefănescu juca fundaș stânga sau aripă, dar nu era așa maturizat. În doi ani a ajuns foarte bine. Marius a jucat bine sezonul ăsta. Am vorbit deschis cu Dioszegi și cu Hadnagy. Aveam nevoie de altă provocare. Poate am dat senzația că eram un pic epuizat, obosit, dar puteam să mai stau un an bine merci acolo. Am vrut să am o altă experiență. Mereu am avut nevoie de o motivație. Mă motivează să lucrez în alt mediu, mai dificil.
Cu Ciobotariu, Sepsi a făcut o performanță bună în Europa. A făcut lucruri noi, are alt sistem, dar acolo e și o muncă de doi ani. Era deja o cultură a muncii la club, jucătorii se antrenau sută la sută. Uneori, antrenorii se duc la un club unde nu găsesc absolut nimic. Asta o știu doar antrenorii. Cei din jur nu știu că antrenorul de dinainte nu a lăsat nimic în urmă. Când găsești o muncă bună făcută, ăsta e un noroc
- Cristiano Bergodi, antrenor Rapid
{{text}}