Incursiune în viața reală cu Coco Gauff

Despre un mesaj care contrazice teoria că sportivul excepțional trebuie să fie un troglodit absent din societate.

Înainte să se califice în finala US Open, unde o va întâlni pe Aryna Sabalenka, Coco Gauff a spus câteva lucruri interesante la o conferință de presă unde, prin tradiție, la întrebări din ciclul „Nu-i așa că...?” urmează răspunsuri-clișeu de genul „Voi face totul pentru a mă autodepăși și a mă bucura de tenis”. 

Tânăra americancă de 19 ani este însă o altfel de persoană. Una care gândește și spune ce gândește cu o seriozitate de om trecut prin viață.

A fost curentată asistența? Ei, aș!

Chestionată despre presiunea care se subînțelegea că apăsa asupra ei la semifinala cu Karolina Muchova (coșmarul Soranei Cîrstea), jucătoarea de la care America așteaptă să ducă mai departe moștenirea familiei Williams a oferit un răspuns care ar fi trebuit să curenteze asistența. Mă îndoiesc că s-a întâmplat așa.

Dacă analizez și pun totul în perspectivă, realizez că presiunea din cazul meu nu e atât de mare. Există oameni care se străduiesc să își hrănească familiile, oameni care nu știu ce vor pune mâine pe masă, persoane care nu își pot plăti facturile. Asta este o presiune reală, o suferință. Astea sunt adevăratele greutăți din viața reală.

Pauză de respirație

Populism, se vor arunca atoateștiutorii. Sau autostivuitorii, vorba nemuritorului filosof Cr. Borcea. Nu este populism. Ca să spui așa ceva trebuie să deții și creier, și inimă. Pentru noi, ceilalți, bântuiți mai rar de certitudini, propun o pauză de respirație. 

Când un mare sportiv, ea este deja așa ceva, realizează diferența dintre universul lui privilegiat și viața celorlalți, pe care are puterea să o numească "viața reală", atunci înseamnă că ne aflăm în fața unui splendid exercițiu de modestie. De gândire matură, profundă, inspirată de solidaritate umană.

The graduate. Fata, nu filmul omonim

Nimic nu este întâmplător. Anul trecut, înainte de Roland Garros, unde pierdea finala în fața Igăi Swiatek, Gauff a avut o perioadă de absență din circuit, urmată de câteva rezultate modeste. 

Motivul nu era trecut în dosare clasificate FBI. Fata se dedicase învățăturii și adăugase palmaresului ei un altfel de trofeu: High school graduate. Adică BAC-ul în variantă americană, diplomă pe care nu o obține oricine și care nu îți cade în brațe doar fiindcă ești mare talent la tenis. Sau la baseball.

Învățătura, arătura

O raritate printre jucătoarele și jucătorii din circuitele profesioniste (cazuri similare sunt tot niște americance, Danielle Collins și Peyton Stearns, absolvente de colegiu care au trecut la profesionism în tenis de-abia după ce și-au reglat treaba cu școala), Coco spune povestea celui care a ales drumul mai greu. 

Mesajul este neechivoc. Nu trebuie să fii un troglodit sau o brută (ca violatorii brazilieni Antony de la Man Utd ori celebrul compatriot Dani Alves) în viața de zi cu zi pentru a deveni un sportiv excepțional. Dimpotrivă. 

Dacă (și) înveți, ceea ce presupune uneori un efort mai mare decât să dai cu piciorul sau cu racheta în minge, te dezvolți, devii un om care știe pe ce lume trăiește.

Demonstrație de echilibru cu Muchova

Apreciezi ce ai și înțelegi ce nu au ceilalți. Unii spun că sportivii care gândesc prea mult, adică sunt prea deștepți, citesc, au preocupări intelectuale, nu ajung mari sportivi. Coco îi contrazice. 

Sper să o facă în continuare cu aerul acela al ei de adolescent nefiresc de serios. Semifinala câștigată în fața Karolinei Muchova a fost o demonstrație de echilibru mintal combinat cu tenis de calitate. Cehoaica a jucat între bine și foarte bine. 

Nu-i numărați erorile neforțate, evident mai numeroase decât contra Soranei. Muchova a greșit mai mult cu Gauff pentru că a fost obligată să o facă, pentru că de dincolo de fileu mingea venea încă o dată și încă o dată, plasată, cu forță, cu întrebări.

Finala cu protejata tovarășului Lukashenko

Tenace, talentată și inteligentă, de unde și simțul umorului (amuzată de exhibiționismul vestimentar al lui Frances Tiafoe i-a transmis în glumă că mai are să se echipeze în hârtie creponată), Gauff o întâlnește în finala US Open pe bielorusa Sabalenka. 

Compatrioata și, o vreme, protejata tovarășului Lukashenko este o jucătoare puternică, un soi de aruncător de flăcări peste fileu. Noul lider mondial, Sabalenka este însă și un furnizor de nădejde de greșeli neforțate.

Cuminte ar fi să spun că aștept un meci de gală. Sincer și total subiectiv, mi-aș dori să câștige fata care și-a luat BAC-ul și trăiește în lumea reală. În astfel de cazuri, obiectivitatea este un fel de cârjă a spiritului.