Barca României de 4 vâsle masculin a obținut sâmbătă biletul pentru Jocurile Olimpice de la Paris 2024, o premieră în această probă realizată de Marian Enache, Ioan Prundeanu, Andrei Cornea și Mihai Chiruță.
Anul trecut bifau două performanțe pentru prima dată în proba de 4 vâsle masculin: medalie la Campionatele Europene de la Munchen, apoi calificarea într-o finală mondială, la Racice.
Acum, în zilele fierbinți de la Belgrad, cei patru canotori, Marian Enache, Ioan Prundeanu, Andrei Cornea și Mihai Chiruță, au reușit să își asigure altă premieră: calificarea la o ediție a Jocurilor Olimpice.
N-a fost ușor, au smuls ultimul tichet disponibil, câștigând finala B la capătul unei curse extraordinare, epuizante. Doi dintre componenții echipajului, experimentații Marian Enache și Ioan Prundeanu, povestesc pentru Gazetă cum au trăit momentele de foc și ce înseamnă această performanță.
Ei au participat și la Tokyo 2020, dar la dublu vâsle, tot o premieră la momentul respectiv, terminând întrecerea olimpică pe locul 9.
Marian Enache: „Trag până nu mai știu de mine”
- Felicitări, Marian, ați făcut o cursă extraordinară și ați obținut cu această ocazie biletul pentru Jocurile Olimpice de la Paris. Cum a fost pentru voi toată această experiență?
- În primul rând, mulțumesc. Mă bucur că v-a plăcut cursa noastră. Ăsta a fost obiectivul nostru de a califica această barcă alt obiectiv n-am avut. Era singura singura noastră șansă. Asta este o premieră pentru România. Este pentru prima oară istorie când avem o barcă de patru vâsle masculin la Olimpiadă.
- Cum ați gândit înainte, cum v-ați pregătit, cum ați vorbit între voi?
- Nu gândim, pentru că deja o facem foarte mult în antrenamente, acolo corectăm fiecare detaliu, acolo în kilometri îmbunătățim fiecare mișcare tehnică. Aici, la concursuri, nu avem ce să improvizăm. Nu trebuie să gândim prea mult, pentru că trebuie să fim raționali și focusați pe ceea ce avem de făcut, pentru că o facem bine.
- Mă gândeam un pic pe partea de mobilizare, dacă vă spuneți ceva între voi, dacă vorbiți, nu neapărat chestiuni tehnice.
- Vorbim, vorbim, dar nu chestii complexe. Ne reamintim pentru ce suntem aici și ce avem de făcut și cum o să fie după după aceea. Ne ajută foarte mult și chestia asta, pentru că o foarte mare și grea piatră pe inimă. Dar asta nu înseamnă că nu ne permite să ne aducem la un sfârșit obiectivele. Am o echipă fantastică, atât de la echipaj în sine, cât ca lot, echipă, staff tehnic, federație, suntem ceva extraordinar și sunt foarte recunoscător pentru chestia asta, pentru că fără ei n-aș fi fost aici și n-am fi scris istorie.
- Ce se simte când treci linia de sosire în această postură primul, cu avans mare, după o cursă dificilă?
- Eu nu prea pot să mă bucur imediat după, pentru că efortul pe care noi punem de nedescris, e foarte mare. Corpul îmi arde, mintea o ia razna, pulsul este foarte sus. Am nevoie de cel puțin 10-15 minute ca să-mi revin, să pot să să mă bucur sau să realizez ce se întâmplă.
Marian Enache: „În primele săptămâni de vacanță voi dormi!”
- Țin minte de anul trecut de la Mondialele de la Racice, spuneai despre lucrul acesta, că ai nevoie de mai mult timp ca să te recuperezi pentru că e foarte intens.
- Da, da, sunt foarte competitiv și am capacitatea de a da tot ce am mai bun în mine, pot să zic că trag efectiv până mor, până nu mai știu de mine, până îmi ies din minți. Nu știu cum reușesc să fac chestia asta.
- Acum ești recuperat!
- M-a recuperat și gândul că am biletul către Tokyo. Mă ajută și faptul că voi lua o mică vacanță bine meritată după aceste 11 luni de cantonament și muncă, și stres, și bune, și rele, și ploaie, și vânt, și transpirații și greu. Și absolut toate au meritat în proporție de 99,9% pentru că ceva tot rămâne aici imprimat.
- Ți-ai făcut planuri de vacanță?
- (râde) Da, mi-am făcut foarte multe planuri pe vacanță. Vă pot spune planul meu pentru următoarele săptămâni. Voi dormi foarte mult, abia aștept să dorm. M-am săturat de zilele de vară în care m-am trezit numai la 6:00 pentru că, după cum bine știți, căldura din vara asta a fost infernală. Șalupele de pe Snagov nu ne permit să ne facem antrenamentele după ora 8:00-08:30, așa că am fost nevoiți să ne trezim la ora 6:00 iar pentru un sportiv nu e atât de ușor să te scol din pat la ora 6:00, iar peste o oră mai târziu să-ți duci inima pulsul foarte sus.
- Atunci îți dorim o vacanță pe gustul tău și cât mai plăcută!
Ioan Prundeanu: „Ne putem antrena de acum pentru Paris”
- Felicitări pentru această cursă extraordinară și pentru calificarea la Jocurile Olimpice, cum a fost pentru voi?
- A fost o zi wow, o zi pe care ne-am dorit-o. O calificare dorită, o calificare muncită. O calificare istorică pentru România. Am luptat de la prima lovitură până la ultima, tot. A fost cum trebuie să fie.
- Nu că nu s-ar întâmpla așa de fiecare dată, dar e senzația că ați dat absolut până la ultima picătură, fărâmă de energie.
- Da, noi mai avem o o vorbă, cursa noastră are 2.000 de metri, nu, noi avem 2000 plus unu, plus un metru. Că poate acel metru contează, de multe ori poate face diferența enorm. Și până nu am auzit sunetul de final, nu ne-am gândit că am calificat, că suntem acolo. Am trecut linia, am auzit sunetul, ne-am uitat stânga-dreapta și ne-am bucurat apoi.
- În timpul cursei nu vedeți, nu auziți, nu știți nimic.
- Nu. Încercăm să stăm cât mai concentrați acolo, cât mai focusați pe lovitura noastră, pe ritmul nostru, să nu ne lăsăm furați de ceilalți adversari și menținând tactica noastră, ritmul nostru de cursă și conduita noastră, spre final, toată echipa României, pe ultima parte, venim tare și ceilalți nu prea se așteaptă, încep să reacționeze și nu duc până la final. Dar noi avem un antrenament în așa fel încât să ducem și acel metru de la final.
- Vei fi din nou la Jocurile Olimpice. Ai participat și la Tokyo, dar în proba dublu, ce înseamnă această această nouă prezență pentru tine?
- Această nouă prezență într-o nouă barcă, într-o nouă barcă pentru România la Jocurile Olimpice, împreună cu Florin am fost în dublu, tot istorie... cu siguranță va conta. Va conta ca experiență, emoțiile. Trecând printr-o ediție de Jocuri, va fi mult mai bine, sperăm ne vom putea concentra mult mai bine, nu ne vom mai lăsa copleșiți de emoții acolo.
Ioan Prundeanu: „Presiunea e uneori doar fiindcă te afli acolo”
Ioan Prundeanu, al doilea din stânga, și colegii lui sărbătoresc calificarea Foto Raed Krishan (Belgrad)- Cum gestionați persiunea?
- De multe ori e o presiune doar că te afli acolo, nu neapărat a competiției, doar că te afli la Jocuri și nu ajunge toată lumea. E luptă până acolo. În ceilalți ani se luau nouă echipe, anul acesta s-au luat șapte echipe, numărul scade, concurența e mult mai mare. Asta poate ne va da un plus.
- Va conta expriența voastră.
- De multe ori e o presiune doar că te afli acolo, nu neapărat a competiției, doar că te afli la Jocuri și nu ajunge toată lumea. E luptă până acolo. În ceilalți ani se luau nouă echipe, anul acesta s-au luat șapte echipe, numărul scade, concurența e mult mai mare. Asta poate ne va da un plus.
- Ei se raportează la voi, știind că aveți experiență superioară.
- Cu siguranță, cu siguranță se raportează. Au încredere în noi și noi avem încredere în ei. Dacă nu am fi avut, nu am fi format această echipă, nu am fi calificat-o. Și cu siguranță va fi bine. Parisul e aproape, e atât de aproape decât nici nu ne dăm seama. Avem câteva săptămâni de vacanță, apoi e sfârșitul anului, în aprilie vine Campionatul European, apoi o etapă de Cupă Mondială și vin Jocurile.
- Și vacanța, ai așteptat-o?
- Nu m-am gândit la vacanță, am zis că mă focusez strict pe asta. De acum pot să pot să mă relaxez. A venit și soția aici. Putem să o luăm câteva zile de vacanță și să ne mai rezolvăm ce avem de rezolvat, treburi personale.
- Mulțumim și vacanță plăcută!
{{text}}