Chiar mai rău decât condamnarea în sine, rana gravă în imagine pentru Simona Halep este făcută și foarte greu, dacă nu imposibil, de reparat.
Nu cred, în continuare nu cred, că Simona și-a introdus în organism acea substanță în mod conștient, pentru a-și îmbunătăți performanța sportivă. Dar, de asemenea, nu cred că tot ce a făcut ea în ultimii aproape 2 ani e bine. Sunt niște lucruri care trebuie spuse.
1. Nu pot fi de acord cu modul în care i-a concediat, peste noapte (cum îi e obiceiul), pe antrenorii ei, Adrian Marcu și Daniel Dobre.
2. A fost necugetat gestul de a-și înlocui toată echipa cu una străină, pe care n-o cunoscuse până ieri, punându-și soarta în mâinile ei.
3. Roxadustatul, medicament rar, periculos, cu trasee speciale, nu putea să ajungă în Simona din întâmplare. Teoria avocaților ei, cu suplimentul alimentar comercial comun contaminat cu așa ceva, este, în primul rând, înainte de considerente chimice sau biologice, țipător de ilogică. Am demonstrat asta pe larg, nu o dată, nu mai repet.
4. Pe cale de consecință, plauzibilă este ipoteza că cineva i-a dat această substanță Simonei, fără ca ea să aibă habar ce ia. Or, niciun demers al Simonei și avocaților nu s-a îndreptat asupra staff-ului condus de Mouratoglou. Să nu uităm ce-a spus la cald, când a izbucnit scandalul: „Mă simt trădată”.
5. Acum, după sentință, ar fi trebuit ca Simona să iasă public în conferință de presă, însoțită de un avocat, un expert, și să răspundă întrebărilor jurnaliștilor. Nu să dea un comunicat pe net.
Căci, meciul ei cel mai greu nu mai e unul pentru titluri în tenis. Acum, trebuie să lupte pentru a-și apăra titlul de om cinstit.
{{text}}