Adrian Iencsi (48 de ani) este „secundul” lui Cristiano Bergodi la Rapid, echipă pentru care a jucat șapte sezoane și căreia i-a fost căpitan. Fostul fundaș central și-a amintit la „Prietenii lui Ovidiu” despre trăirile din perioada în care a fost transferat în Giulești.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Tu te-ai născut la Piatra Neamț.
- Într-un mediu foarte sănătos. Cu natură, cu munți în jurul orașului, pădure. Îmi făceam antrenamentele urcând pe munți, iar asta m-a ajutat foarte mult. Am avut o copilărie frumoasă. Ne adunam câte 20-30 de copii în fața blocului.
- Acolo ai și început cariera de fotbalist.
- La juniorii de la Olimpia, unde am crescut până la 18 ani cu Gheorghe Bulacu antrenor. A avut un rol foarte important în formarea mea ca jucător, ca om. Mă pregăteam și cu echipa mare, apoi am fost împrumutat la Cetatea Târgu Neamț, în Liga a II-a. Inițial n-am vrut, dar într-un final am plecat pe un an. După șase luni în care am jucat foarte, foarte bine m-au luat înapoi când Ceahlăul evolua în Intertoto.
- Blaturile celebre de la Piatra Neamț le-ai prins?
- Nu, pentru că am stat foarte puțin. Habar n-am dacă am participat vreodată. Eram foarte tânăr, un puști care avea foame de performanță, care voia să joace bine. Apoi am făcut pasul spre Capitală.
- Chiar, cum ai ajuns la Rapid?
- E o poveste interesantă. Datorită domnului Pițurcă.
- Cum așa?
- M-a chemat la naționala de tineret. Pentru mine a fost o rampă de lansare extraordinară. Victor Pițurcă are cel mai important rol în ascesiunea mea ca fotbalist. El m-a văzut la Piatra Neamț, am fost titular de bază în campania de calificare și chiar la Europeanul organizat la București. Când am făcut pasul la națională, echipele din București au vrut să mă cumpere.
- Și-a câștigat Rapid bătălia pentru tine.
- M-a cumpărat cu vreo 150.000 de dolari. Știu că și Steaua a vrut să mă cumpere, dar cu o sută de mii. La Rapid atunci urma un schimb de generații. Au venit Pancu, Lobonț, Marinescu. Eu nu voiam să plec de acasă! Am fost un tip mai comod...
- Păi, și cum te-au convins?
- I-am avut impresari pe Victor și Giovanni Becali și eram la lotul național, la Hotel Sport, pentru o deplasare în Islanda. Au venit în cameră cu contractul cu Rapid deja pregătit.
- Trebuia doar semnat.
- Da, dar nu eram foarte, foarte fericit. Imediat după ce-am semnat am găsit un moment în care am traversat strada de la hotel și i-am dat telefon mamei spunându-i că am semnat cu Rapid.
- Și?
- Mama m-a întrebat dacă sunt fericit. I-am spus cu toată gura că sunt fericit, dar nu eram atât de fericit... Știam că trebuie să plec de acasă, știam că trebuie să vin în Capitală, pentru mine era mai dificil. Dar am venit și-am avut parte de un mediu bun, sănătos. Primul meu antrenor a fost Liță Dumitru.
- Un fost jucător imens pe care generațiile de astăzi nu l-au prins!
- Unul dintre cei mai mari fotbaliști pe care i-a avut țara noastră! Tata îl lăuda mereu că a fost un mare fotbalist. L-a apreciat foarte mult și pe Cornel Dinu, tot timpul îmi vorbea despre el. N-am avut norocul să lucrez cu Dinu. Sunt doi antrenori mari din România cu care n-am lucrat: Emeric Ienei și Cornel Dinu.
{{text}}