A revenit in tara cu gandul de a ataca Liga Campionilor cu Rapidul. A refuzat Steaua si a declarat raspicat “Sunt rapidist!”. Nici banii lui Gigi Becali si nici apropierea fata de verii acestuia nu au contat. A fost exemplul clar ca nu intotdeauna castiga banul. A primit vicecampioana in Giulesti asa cum facea pe timpuri. Cu degetul din mijloc ridicat si scandand trivialitati la adresa ei impreuna cu galeria.
Daniel Pancu a fost intotdeauna jucatorul care a spus lucrurilor pe nume. Fie ca juca la Besiktas sau Rapid.
A supravietuit minireturului si a ramas surprins de ceea ce a regasit aici. Credibilitatea stupida ca fotbalul din Romania a luat-o pe cai bune a fost stinsa repede. Cu fiecare declaratie data de vreun conducator sau meciuri pierdute suspect.
Intr-o discutie avuta pe chat cu fanii rapidisti Pancu si-a spus oful. “Fotbalul nu mai este al nostru”. Scurt si la obiect. O simte el. O simt colegii lui. Adversarii si chiar noi, suporterii. A spus-o cu tristete si dezamagire. Exact aceleasi sentimente care bantuie tot ceea ce inseamna fenomenul fotbalistic in tara noastra.
Despre implicarea excesiva a conducatorilor in fotbalul romanesc s-a tot vorbit. S-au scris sute de articole si spuse mii de pareri. Ignorate sau discutate. Insa nebagate in seama de cine trebuia.
Probabil ca mesajul lui Pancu a ajuns acolo sus. Acolo la Becali, Muresan, Copos, Iancu sau Ghorghe Stefan. E timpul sa eliberam fotbalul. Sa-l incredintam celor care au toate atuu-rile pentru a-l stapani. Pancu si colegii lui il reasteapta cu bratele deschise. Lasa-ti, domnilor, sa arate adevaratul sens al acestuia!
: AICI
{{text}}