Adrian Iencsi (48 de ani) este secundul lui Cristiano Bergodi la Rapid, echipă pentru care a jucat șapte sezoane și căreia i-a fost căpitan # Fostul fundaș central își amintește experiențele din Rusia și Cipru, acolo unde a jucat după Ceahlăul și Rapid
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Adi, după Rapid a venit transferul în Rusia, la Spartak Moscova!
- Mi-a fost foarte greu. Eram căpitan la Rapid, echipa era ca și casa mea. Mulți sportivi tineri întâmpină probleme când pleacă în țări mai mici din Europa. Să pleci în Rusia, unde deplasările erau foarte lungi. Atunci era și Vladivostok în prima ligă și-am zburat 9 ore!
- Dar ai reușit să te adaptezi.
- Trei ani de contract, trei ani am stat. O experiență bună pentru mine, plus că eram mult mai bine plătit decât aici. Salariul intra mereu la timp, prime foarte mari. Nu știu dacă era mai multă disciplină, dar era mai puternic. Jucători foarte buni! L-am avut coleg pe Nemanja Vidic și știe toată lumea unde a ajuns după. Foarte mulți sârbi, croați, cehi. Veneau doar titulari din echipele naționale plus brazilieni și portughezi. Ei întâmpinau probleme mari de climă.
- Cea mai mare problemă după frig care a fost?
- Mi-a trebuit un an până să cunosc orașul, străzile din Moscova. Un an am dormit la bază deși puteam să stau într-un apartament. Am preferat să stau la bază, care era la 20 de kilometri de oraș și-acolo aveam bucătărie, mă odihneam, ajungeam imediat la antrenament. Abia după un an am început să cunosc oameni și locuri, iar viața trăită la Moscova a fost una foarte, foarte bună.
- Moscova, un oraș foarte scump!
- Da... Acum vine și Bucureștiul tare din spate. În perioada aia erau 14 milioane de locuitori în Moscova. Am învățat și rusește, dar după ureche, și am fost un tâmpit că n-am vrut s-o învăț gramatical. Am avut o profesoară care era moldoveancă, dar nu eram atent la lecții. Mi-am dat seama după aceea că am făcut o mare greșeală!
- Și de la frig ai ajuns la căldură, la plajă.
- La Apollon Limassol pentru că au insistat foarte mult pentru mine. N-am vrut să mă duc în Cipru. După care le-am transmis că vin, dar doar pe un an. Am fost un tâmpit, că erau de acord să semnez și pe trei, patru ani. Am jucat într-un oraș deosebit, clima mi-a plăcut, am stat acolo cu familia. Mi-aș fi dorit să mai joc acolo. Dar am plecat în Austria, la Kapfenberger.
- Erau în prima ligă?
- Da. O echipă tânără, un oraș deosebit. Am semnat pe un an, dar am stat șase luni. M-au chemat să mă întorc la Rapid. Am făcut marea nebunie deși soția mea n-a fost de acord. Am făcut-o pentru că mi-am îndeplinit visul să mai joc la Rapid, să mai îmbrac tricoul vișiniu. A fost o dorință mai mare decât prima dată...
- Cum a fost revenirea?
- În primele șase luni am fost mai mult antrenor secund, iar după ce-a plecat Marian Rada am decis cu Viorel Hizo să rămân doar jucător. Am luptat pentru locul meu în echipă și-a fost o mare bucurie să îmbrac din nou tricoul. O bucurie mai mare decât debutul meu la Rapid!
{{text}}