Importante sunt doar punctele?

Poate ajungem până la urmă la EURO. Și mai departe? Nimeni nu vede elefantul din cameră?

România e tot mai aproape de EURO 2024. Naționala pregătită de Iordănescu Jr. n-a avut doar noroc (deși e și el o parte, mai exact o parte însemnată, din jocul nostru cel de toate zilele).

A avut și cel puțin doi jucători într-o formă foarte bună, intrând decisiv de pe bancă: Mihăilă și Moruțan. România nu are o echipă semnificativ mai slabă decât Israelul și cu atât mai puțin decât Kosovo. Dimpotrivă, față de Israel, românii sunt mai experimentați.

Generația 2019, tinerii care au reușit, după mulți ani, să ne dea din nou speranțe, s-a maturizat. Nu au ajuns mari fotbaliști, dar măcar - aici n-ar trebui să mai existe dubii - se străduiesc.

Drăgușin mai util decât Chiricheș

România are jucători rezonabil de buni, unii joacă la națională, alții - din diferite motive - mai puțin sau deloc, de la Mitriță la Cicâldău, Ianis Hagi și Man.

În plus, România a dobândit o rigoare defensivă, iar Drăgușin de astăzi e semnificativ mai util decât Chiricheș de astăzi (și chiar de ieri și alaltăieri).

Au venit și suporterii aproape de națională și au avut o prestație (au și suporterii prestația lor) bună cu Israel. Și, dacă n-ar fi gogoșile patriotismului de peluză, patriotism prost înțeles și încă și mai prost exprimat, s-ar putea spune la fel și despre meciul cu Kosovo.

Ba chiar și așa, majoritatea publicului a taxat imediat derapajele căpățânilor înfierbântate.

Dar asta e tot ce poate să facă acest cor de urlete: e profund toxic și te scoate în afara civilizației, te trage înapoi. Pentru binele ei, România n-ar trebui să devină toată o peluză.

Și jocul?

Importante sunt punctele, dar nu doar punctele. Și jocul ar trebui să conteze. Iar aici România s-a prezentat rău și, prezentându-se astfel, riscă să o încaseze sever la EURO 2024, dacă va ajunge într-adevăr până acolo. Să spunem, de dragul acestei ipoteze, că România chiar se califică la European. Așa. Și mai departe?

Fotbalul românesc e nereformat. E rămas în urmă. Ar trebui mai mulți sponsori privați serioși. Politici publice mai eficiente. O administrație federală competentă și o ligă profesionistă mai puțin absentă. Baza de selecție trebuie lărgită, sectorul fotbalului juvenil trebuie scuturat de praf.

Fotbal pe vorbe

Iar numărul oamenilor de fotbal care au devenit doar oameni de televiziune e înspăimântător de mare. Ar fi nevoie de mai mulți profesioniști în fotbalul-fotbal, sunt prea mulți în fotbalul-vorbit.

Așadar, chiar și cu o calificare (una la opt ani la un European, cum ne-a obișnuit fotbalul românesc din 2000 încoace) – calificare obținută și așa, pe burtă – problemele vor fi și mâine aici. Și asta e, de fapt, chestiunea. Elefantul din cameră.