Laszlo Dioszegi, în vârstă de 52 de ani, a oferit cititorilor Gazetei un altfel de interviu, în care s-a lăsat descoperit dincolo de omul de fotbal, patron gruparea din Sfântu Gheorghe.
- Domnule Dioszegi, care a fost primul dumneavoastră mare vis?
- Înainte de fotbal, nu prea am mai avut visuri. Cel puțin nu-mi amintesc. Că mereu am fost legat de fotbal. Când eram copil, am jucat la echipa de juniori de la IMASA Sfântu Gheorghe, dar foarte puțin timp fiindcă în clasa a șasea sau a șaptea am avut o hepatită C sau B. Am stat în spital vreo 10 zile și mi-a zis doctorul că vreo 2 ani trebuie să mă potolesc. Nu am mai avut voie să fac efort fizic foarte mare. Probabil a fost și mâna mamei mele, care a văzut că tot timpul sunt la fotbal și poate i-a zis doctoriței să mă sperie puțin. Mai jucam doar la campionatele școlare. Însă am renunțat la fotbalul de performanță.
- Atunci primul vis la fotbal?
- Să intrăm în Liga a 2-a. De fapt, cred că la un moment dat era un vis să fim și în Liga a 3-a!
VIDEO. Laszlo Dioszegi: „Munceam 16-18 ore zilnic”
- Ce ați făcut cu primii bani câștigați din muncă?
- Nu-mi aduc aminte să fi făcut ceva deosebit. Orice ban câștigat l-am investit în brutărie. Când am primit brutăria de la părinți, am muncit 4 ani enorm. Noaptea stăteam în brutărie și coceam pâine. Înainte să răsară soarele mă urcam în mașină și duceam pâinea în diferite locuri, iar după ce veneam acasă încercan să fac actele de contabilitate. Nevasta mea avea atunci un alt loc de muncă. Ne era frică să dăm totul pentru ceva ce nu știam dacă o să fie bine. Așa că am lucrat 3-4 ani în astfel de condiții. Nu mai spun că noi locuiam deasupra brutăriei, lucram la 40 de grade, zi-noapte! Am dormit pe jos. Știm foarte bine, căldura merge în sus și așa am dormit, la 40 de grade. Am avut niște ani foarte grei... Am lucrat 3 ani zilnic, minimum 16-18 ore. După 3 ani am început să angajăm și alți oameni. Chiar și așa, până în 2008, am lucrat 13-14 ore pe zi.
- Care a fost prima sumă pe care ați băgat-o în fotbal?
- În Liga a 5-a am dat niște sume infime. Trebuia să-i duc pe băieți la o masă sau la un restaurant. Am petrecut toată noaptea când am intrat în Liga a 4-a. Sunt niște sume, nici nu le putem spune. Poate 2.000 de euro să fi fost toată petrecerea. Altfel erau lucrurile atunci. Băieții nu jucau pentru bani, vă dați seama...
- Ce personaj din fotbal vă este antipatic?
- Fiecare personaj are farmecul lui într-un fel. Nu sunt eu genul care să caracterizeze oamenii și să spun ceva rău despre ei. Fiecare are defecte și calități, de asta nu pot cataloga pe cineva. Conducătorii, într-un fel, putem spune că sunt sarea și piperul din fotbalul românesc.
VIDEO. Laszlo Dioszegi: „Am fost fan ASA”
- Când ați fost mândru de dumneavoastră?
- Când am reușit să câștigăm prima Cupă a României. Atunci am simțit, într-adevăr, că am reușit să facem un lucru pe care chiar nimeni nu l-a visat vreodată în Sfântu! Nimeni nu s-ar fi gândit vreodată, oricât de mare microbist era, că Sfântu Gheorghe o să câștige vreodată Cupa României. Se și vorbea la o petrecere că nimeni nu credea că Sepsi va aduce în oraș pe Steaua, Dinamo, Rapid sau Craiova. Apoi arătau trofeul: "Uitați, domnilor, așa arată Cupa României!". Iată că noi am reușit să trecem peste acest prag și am reușit să aducem trofee, nu doar echipe cu nume. A fost ceva de vis, atunci am fost mândru de mine și de tot anturajul meu.
Știam că am capacitatea financiară de a duce Sepsi până în Liga a 3-a sau maximum să o țin la mijlocul clasamentului Ligii a 2-a. Ăsta a fost țelul. Dar iată unde am ajuns azi! Cred că lumea din oraș e foarte bucuroasă.
Laszlo Dioszegi, patron Sepsi
- Ce om din fotbal ați admirat prima dată?
- Nu știu. N-am avut un anume personaj care să-mi placă. Sincer vă spun că au fost atâtea momente jenante, trebuie să spunem lucrurilor pe nume! În anii '90, începutul anilor 2000, am fost la câteva meciuri ale celor de la FC Brașov, fiindcă Brașov e foarte aproape de Sfântu, dar știind că atunci erau încă așa-numitele cooperative nu a fost ceva care să mă atragă. Asta chiar dacă am avut o echipă pe care o susțineam ca suporter. Îmi plăcea ASA Târgu Mureș încă din anii '80. Era echipa lui Boloni. Am avut bucuria că a venit la Sfântu Gheorghe și a jucat cu echipa noastră, IMASA. Nu-mi mai amintesc rezultatul, dar era și Boloni. Erau 4.000 de spectatori la amical și știu foarte bine că toată lumea era foarte emoționată să-l vadă pe Loți. Să iasă din vestiar și să dea autografe.
Laszlo Dioszegi: „Să lucrăm mai bine pentru binele țării”
- Ați cunoscut vreo personalitate datorită fotbalului?
- M-am întâlnit la Budapesta cu Fabio Capello, de exemplu. Mă întâlnesc regulat și cu selecționerul Ungariei, Marco Rossi. L-aș adăugat aici și pe domnul Bergodi, deci trei. Trei italieni care sunt top. Nu m-am întâlnit cu alte personaje așa renumite. Însă poate reușim și noi să jucăm vreodată cu o formație pregătită de cineva de top, de exemplu cum a jucat Bodo Glimt cu AS Roma, cu Mourinho pe bancă. Este timp.
Totul a început când am stat la pat vreo două luni, după o operație nereușită la spate, când doctorul a atins nervul și am rămas semiparalizat. Atunci am avut timp să mă gândesc și am luat hotărârea că pot să fondez un club.
- Laszlo Dioszegi, patron Sepsi
- Ce ați schimba dacă ați fi președinte de țară?
- Aș strânge lângă mine toți parlamentarii și le-aș spune: "Să începem totul de la zero! Să dăm uitării tot ce s-a făcut în ultimii 30 de ani. Să începem de la zero și să începem să fabricăm niște legi pentru 50 de ani sau 100 de ani. Să nu se schimbe aceste legi lunar, săptămânal sau când vine un alt guvern". De exemplu, într-o țară cum e Anglia, sunt legi din 1800 și ceva. La noi sunt legi făcute acum o lună sau acum 3 luni. Asta e! Nu mă bag în politică, n-am fost niciodată și nici n-o să fiu acolo. Totuși, dacă aș fi, ipotetic, o zi președintele României, i-aș strânge pe toți lângă mine și le-aș spune: "Domnilor, haideți să dăm uitării trecutul! Să ne uităm la viitor. Să tragem trecutului o linie și de acolo să lucrăm pentru binele țării și nu pentru altceva".
- Cum arată o zi fără fotbal?
- Nu cred că am vreo zi fără fotbal. Știm foarte bine că pe micile ecrane, dacă apăsăm butonul la televizor, nu cred că există vreo oră în care să nu vezi măcar puțin fotbal. Chiar dacă nu vrei, sunt știri. Deci nu știu. Poate când plec în concedii, deși asta se întâmplă foarte rar. De obicei mă duc în Turcia sau Croația.
- E ceva ce ați vrea să se știe despre dumneavoastră?
- Nu există așa ceva. Nu sunt un om care vrea să stea "pe sticlă" și lumea să vorbească despre el. Dimpotrivă, a fost mult mai bine când am fost un simplu om. Și acum sunt simplu, însă mă recunoaște lumea. Mai spun: "Uite, patronul de la Sepsi!". Mai vin și fac câte o fotografie. Nu ăsta mi-a fost țelul când am intrat în fotbal. Niciodată! Nici acum nu este, dar trebuie să urmez calea. Nu sunt genul să refuz când sunt solicitat la o poză sau să fiu întrebat ceva despre Ciobi sau despre oricine. Știu foarte bine că rezultatele te duc pe prima pagină, în prim-plan. Messi la Sepsi? :)
- Ce domeniu vă dă mai multe bătăi de cap? Fotbalul sau brutăria?
- Foarte interesantă întrebarea. E dificil, sunt două domenii diferite. La brutărie, problema este că nu găsești specialiști. Aproape că nu găsești nici oameni să muncească. Știm foarte bine că Occidentul ia oameni foarte buni din România. Se duc acolo pentru un salariu mult mai mare. Eu sunt foarte mândru că la noi la brutărie, dacă e să ne uităm în euro, salariul mediu e 800 de euro. Spun că în momentul de față e foarte bun. Totuși, nu se compară cu 3.000 de euro, cât primesc brutarii din Germania sau Anglia. Problema e că la noi pâinea este un euro și ceva, iar în Germania și Anglia este 5 euro. Deci au de unde să plătească oamenii cu 3.000 de euro!
- Ce fotbalist ați lua dacă ați putea?
- Ce lipsește la o echipă care emite pretenții pentru play-off? Dar știe foarte bine că nu poate să emită pretenții pentru titlu? Un decar! Cine e decarul cel mai bun din lume? Niciodată n-am fost fan al lor, al jucătorilor mari, dar un Messi ne-ar prinde foarte bine. Cred că Safranko devenea golgheterul României dacă aveam un Messi în lot. Slavă Domnului că l-am găsit pe Matei și, după mult timp, avem decar! Din păcate, Matei s-a accidentat și durează o lună până revine. Nu sunt fan Messi, nu sunt fan Ronaldo. Mie, întotdeauna, mi-au plăcut formațiile mici și jucătorii mici care vor să fie mari.
Laszlo Diosegi: „Hadnagy mă ceartă că nu am secrete”
- E vreo întrebare care v-a pus în încurcătură?
- Nu. Fiindcă sunt un om simplu care nu are ce să ascundă. Întotdeauna spun adevărul. Atunci nimeni nu poate să pună o întrebare la care nu pot să răspund fiindcă nu am spus niște lucruri fără să fie la locul lor sau minciuni. Tocmai de asta am și primit anumite reproșuri, inclusiv de la domnul Hadnagy, că "de ce trebuie să declari asta? De ce trebuie să declari aia?". Fiindcă așa sunt eu! Dacă mă întreabă cineva ceva, nu pot să zic că nu știu, pentru că ar fi o minciună. Știu că în fotbal ar trebui să existe secrete, dar eu nu am.
- Ce urmăriți la TV?
- Foarte rar am timp să mă uit la televizor. Sincer, TV-ul meu e foarte mult timp pe DigiSport. Înainte să fiu în fotbal mă uitam la filme artistice. În momentul de față, de când suntem în prima divizie, nu prea am timp pentru că 80 la sută din viață o trăiesc aici, în sânul echipei, al clubului și 10-15 la sută la brutărie.
- Ce v-ar face să renunțați la fotbal?
- Să renunț? Nu știu ce ar trebui să se întâmple... O tragedie! Tragedia ar fi ca eu să nu mai fiu, altfel n-ai cum să renunți la ceva ce adori. Pentru mine e ca aerul. Au fost 4-5 ani când n-a fost fotbal în Sfântu Gheorghe. Să știți că a fost foarte mare dor de fotbal. Mai mergeam doar la meciuri internaționale. Zburam la Madrid și Barcelona. Am fost și la Bayern. Nici timpul nu-mi permitea, eram cu brutăria.
- Când i-ați făcut mândri pe părinți?
- Cred că prin tot ceea ce am realizat cu brutăria și când am câștigat de 3 ori consecutiv competiția pentru cea mai bună pâine din România. E un concurs în fiecare an și am câștigat de 3 ori cea mai bună pâine din România, a fost important pentru ei. Tatăl meu a fost foarte mândru pentru că el a fost brutar. Iar mama, de când am intrat în Liga 1, nu cred că a existat un meci pe care să nu-l vadă la TV. Cred că sunt de două ori mândri pentru ceea ce am realizat.
Laszlo Dioszegi: „Am făcut o pâine de 97 de kilograme”
- Cel mai scump lucru cumpărat?
- Nu-s genul care merge în magazine și să ia un lucru pentru că e de marcă și e de 10 ori mai scump decât altul. Nu spun că mă duc la mall să iau cele mai ieftine lucruri. În niciun caz! Dar nici nu mă duc să iau ce-i mai scump ca să arăt că-mi permit. Mă îmbrac ca un simplu om și nu mi-am cumpărat nimic care să zic că este peste medie. Că am luat pantofi cu mii de euro sau așa ceva. Dacă sunt 100-150 de euro pentru mine e OK. Nu mă bate niciodată gândul să-mi iau un Maybach al pantofilor sau un Porsche al tricourilor.
- O mare realizare?
- Când am învățat să fac o pâine uriașă. Și am inventat un cuptor mare pentru o pâine uriașă. Am făcut o pâine de 50 de kilograme, după care, foarte multă lume nu știe!, am dus România în Cartea Recordurilor cu o pâine de 97,5 kilograme. E atestată în America, în Harvard World Records, așa se numește, e un fel de Guinness. Cea mai mare rustică cu cartofi e a mea. Am mai avut o pâine de 500 de kilograme, dar nu m-am mai dus să certific produsul.
- La ce ați renunța dacă ați putea?
- La telefon. Poate că aici am un viciu pentru că sunt un om sensibil. Mă deranjează când văd comment-urile negative după un meci nereușit al echipei. Poate ar trebui să renunț la tot ceea ce mai comentează lumea pentru că mă afectează psihic. Asta pentru că 99% sunt neadevăruri.
- O personalitate din alt domeniu pe care doriți s-o cunoașteți?
- Nu m-am gândit. Am avut norocul să mă întâlnesc cu Regele Charles. A fost la Valea Zălanului. I-am dat din pâinea mea și i-am explicat că pâinea mea se găsește și la Londra. Asta a fost acum 10 ani. Acum nu mai e pâine Dioszegi la Londra, atunci încă era.
- Ce ați fi făcut fără fotbal?
- Habar n-am, poate mergeam la handbal, cine știe?!
{{text}}