GSP.ro scrie despre istoria cluburilor care au dispărut din prim-planul fotbalului european și mondial. Astăzi: Rapid Arad, una dintre primele mari echipe ale Aradului, dinainte să apară UTA.
Rapid Arad înglobează istoria a trei mari echipe de tradiție ale fotbalului arădean și românesc: mai întâi a fost AMEF Arad, apoi CFR Arad și Vagonul Arad, toate trei fuzionând de-a lungul timpului în echipa care a purtat o vreme și numele de Rapid Arad.
În 1911 a fost înființată Asociația muncitorilor pentru educație fizică Arad, de unde și numele de AMEFA. Anterior acestei date, în 1909 luase ființă Clubul sportiv al fabricii de vagoane, în care evoluau vagonarii din oraș. Aceștia decid să fuzioneze în 1911 cu nou-înființata echipă AMEFA. În 1913, intră în această fuziune și A.S. Tipografia, echipa tipografilor din oraș.
Trei calificări în campionatul național
După Primul Război Mondial, AMEFA, echipa muncitorilor arădeni, joacă în campionatul regional și reușește de trei ori calificarea în turneul final al campionatului național, conform cărții „Fotbal de la A la Z”.
În 1921/1922 ajunge până în semifinale, unde pierde cu Chinezul, scor 1-3, în 1925/1926 istoria se repetă: ajunge tot până în semifinale și e eliminată de aceeași Chinezul, scor 2-5, iar în sezonul 1926/1927 ajunge doar până în sferturi, unde e eliminată de Universitatea Cluj, scor 0-3. Pe atunci, campionatul național se disputa în sistem eliminatoriu, la fel ca o Cupă.
AMEFA Arad, desființată de legionari
Începând din 1932, o dată cu reorganizarea campionatului, AMEFA evoluează în Divizia A și ocupă cea mai bună poziție din istorie în sezonul 1935/1936: locul doi, cu o echipă formată din Bugariu (Sadowski) - Covaci, Ciaika - Szurdi, Szabo, Szanislo - Cucula, Leb, Perneki, Prassler, Bâtrîn.
Alte clasări notabile au fost locul 3 în sezonul 1938/1939 și locul 4 în sezonul 1936/1937. În total, după 1932 a evoluat opt sezoane în Divizia A, până în 1940, când echipa e desființată de regimul legionar.
După Al Doilea Război Mondial, AMEF Arad revine și își reia activitatea, evoluând în eșalonul doi al campionatului divizionar. Se clasează pe locul 3 în 1946/1947 și pe locul 11 în 1947/1948, ratând astfel promovarea și revenirea în prima divizie.
AMEFA devine UVA-AMEFA și Energia Arad
În 1948, AMEFA fuzionează cu ASTRA (Asociația sportivă a fabricii de vagoane din Arad, echipă nouă înființată în 1932, nu cea din 1909). Astra evoluase până la fuziune în campionatul regional și în Divizia C.
Noua echipă formată va purta numele UVA-AMEFA (Uzina de Vagoane Arad - AMEFA) și va juca în Divizia C, de unde retrogradează în campionatul regional și rămâne aici până în 1955, an în care ajunge din nou în al doilea eșalon național, sub denumirea de Metalul. Ocupă locul 14 și retrogradează în Divizia C, însă în acest eșalon se clasează pe locul 1 și revine în Divizia B după un singur an.
Își schimbă din nou numele, de această dată în Energia Arad și se clasează pe locul 7 în B, după care revine la numele tradițional AMEFA și reușește să se menține următoarele sezoane în eșalonul secund, cu clasări la mijlocul clasamentului.
Revenirea în Divizia A și semifinale în Cupa României
Ulterior, după 1962 numele de AMEFA dispare și echipa se prezintă ca Vagonul Arad, ea fiind susținută de Întreprinderea de Vagoane din Arad. Timp de 12 ani rămâne cu această titulatură și evoluează mai întâi în eșaloanele doi și trei, după care atacă promovarea în A, pe care o și obține în sezonul 1967/1968.
În același an, echipa ajunge și în semifinalele Cupei României, de unde este eliminată de Rapid București, scor 0-2. În această perioadă, din lotul echipei antrenate de Toma Jurcă făceau parte jucători ca Otto Dembrovschi, Lad. Petschovschi, Stănoaie sau Gh. Macavei.
În sezonul 1968/1969, Vagonul Arad ocupă locul 14 în Divizia A și retrogradează, după care urmează un declin competițional, în urma căruia ajunge din nou în Divizia C.
Apare, în sfârșit, Rapid Arad!
În 1973, după un loc 6 ocupat în Divizia C, are loc fuziunea dintre Vagonul și CFR Arad, club înființat în 1921. În urma acestei fuziuni, echipa ajunge să evolueze în Divizia B, pe locul lui CFR Arad. Nici în această formulă, echipa nu reușește ascensiunea, ocupând locurile 10 (în 1973/1974) și 13 (în 1974/1975). În 1975 echipa își schimbă numele în Rapid Arad și joacă astfel încă două sezoane în B, după care retrogradează în C.
În al treilea eșalon evoluează timp de trei sezoane, după care reușește revenirea în B cu antrenorul Radin Dușan. În perioada următoare oscilează între B și C, dar își schimbă și des denumirea: în 1986 renunță la numele de Rapid pentru cel de Vagonul, cinci ani mai târziu trecând la Astra, apoi la FC Arad, ca în ultimii ei ani de existență să se numească Telecom Arad și Romtelecom Arad.
Echipa dispare în 2006, în același an fiind demolat și stadionul ei, pentru a face loc unui hypermarket în Cartierul Funcționarilor din Arad.
Citește poveștile altor cluburi de fotbal uitate:
- Royal Antwerp, Recreativo de Huelva, FC Martigues, Waldhof Mannheim, Wimbledon F.C., Old Carthusians F.C., Heracles Almelo, AS Saint-Etienne, AC Perugia, Atlético Tetuán, Eintracht Braunschweig,FC Sete 34, Blackburn Rovers, Foggia, Hulme Athenaeum, Preston North End, FC Red Star, Pro Vercelli, Torpedo Moscova, HVV Den Haag, Avellino, Le Havre, Royale Union Saint-Gilloise, CA Oradea, Juventus Italia, United Ploiești, Unirea Tricolor București, Spartak Vladikavkaz, Linfield FC, RWD Molenbeek, Derby County, Ararat Erevan, IFK Goteborg, Triestina, Oldham
{{text}}