Daniel Santa spune că a fost vorba de o eroare umană că s-a greșit traseul și că atleta din Kenya, Agnes Ngetich, va primi bonusul de 10.000 de euro, chiar dacă recordul ei nu a fost omologat.
Organizatorii Brașov Running Festival au comunicat, duminică, faptul că recordul mondial stabilit pe 10 septembrie de Agnes Ngetich, 29:24, nu va fi omologat din cauza faptului că traseul a fost diferit cu 25 de metri de cel în baza căruia a fost certificată cursa de 10 km pe șosea.
Daniel Santa, directorul Brașov Running Festival, a explicat cum a fost posibilă o astfel de eroare.
- Domnule Santa, ce s-a întâmplat?
- E vorba de autosesizare. În procesul ăsta de omologare, orice traseu pe care s-a înregistrat un record mondial trebuie să sufere o măsurare nouă, pe care de obicei, ca și în cazul nostru, o cere organizatorul și o și face. Noi am făcut-o în weekendul ăsta.
Pe înregistrarea video a cursei, noi am sesizat că o curbă din traseu nu a fost închisă corect conform dosarului de certificare. Asta înseamnă că, mă rog, sunt două elemente aici dacă, de exemplu, nu s-a fugit pe traseul care a fost certificat, traseul pe care s-a alergat oricum trebuie măsurat și recertificat.
Dacă s-a fugit pe traseul care s-a certificat și există orice fel de modificare, cât de mică, recordul nu se omologhează.
- Cum a fost posibilă o astfel de eroare?
- Noi, acum, am avut la eveniment un măsurător certificat - el este și singurul măsurător certificat din România -, care a parcurs acest traseu pe bicicletă înainte de cursă și a fost după aceea în mașina din fața alergătorilor.
Pe parcursul probelor, omul n-a sesizat această greșeală care s-a făcut. Sigur că e megafrustrant și pentru noi, vă spun că eu nu dorm de niște zile pentru că am construit un eveniment cum nu există în România și cum nici nu cred că va mai exista, care a fost fără greșeală din toate punctele de vedere!
Locul unde s-a produs eroarea, cu roșu pe unde au alergat și cu albastru pe unde trebuia să se alerge
„Toată lumea ne face cu ou și cu oțet"
- Adică?
- N-am primit decât felicitări și osanale, dar a existat și o eroare umană a unuia din cei 200 de oameni implicați în organizare. Sigur că e foarte ușor de judecat și de comentat.
Din păcate, în România nu exista o persoană mai bună, mai abilitată să facă treaba asta la momentul respectiv. Omul, din păcate, n-a văzut această greșeală cu dosarul de măsurare în mână, iar la nivelul de pretenții la care se întâmplă lucrurile într-o competiție cum e aceasta, înseamnă că și dacă s-a greșit cu 1m, recordul nu se omologhează.
În același timp, în România există cu totul cinci curse care sunt pe trasee măsurate. Restul sunt, cum să spun eu?, din ochi sau din roată. Și acum, toată lumea comentează și ne face cu ou și cu oțet, pentru că, vezi Doamne, am fost amatori! Sigur că e foarte ușor să faci asta.
- S-a mai întâmplat o asemenea problemă?
- S-a întâmplat și la case mult mai mari decât noi, inclusiv la un maraton olimpic! N-am ce să fac în momentul de față. Din păcate, nu poți să tai capul omului care a făcut greșeala asta, ne-o asumăm.
Noi am discutat cu World Athletics, noi am făcut toată comunicarea către ei, motiv pentru care lucrurile s-au întâmplat într-un mod foarte amiabil, la modul la care nici certificarea noastră, nici label-ul pe care îl avem nu va avea de suferit, suntem singura cursă din sud-estul Europei care are label-ul acesta.
Pur și simplu, singurul lucru care, din păcate, nu se va întâmpla este că nu se va omologa recordul, urmând ca rezultatul înregistrat acolo să fie trecut ca un rezultat pe un traseu neconform.
Daniel Santa alături de Agnes Ngetich, după cursa în care stabilise și un nou record la 5 km pe șosea- V-ați gândit la un record mondial dinainte?
- Este frustrant pentru că noi am construit un traseu ultrarapid tocmai pentru a putea avea recorduri și tocmai pentru că el s-a întâmplat acum. Partea bună este că noi am discutat și cu managementul atletei care a făcut recordul mondial. Ei au înțeles situația, noi oricum o să plătim bonusul de record mondial către ea și s-a discutat organizarea unui re-run în primăvară.
Asta va însemna că pe traseul corectat cu metrii ăștia care au lipsit, ea va alerga din nou în speranța că va reuși să alerge din nou un record. Performanța asta, ce să zic?, pentru noi este o lovitură imensă, dar în același timp încercăm să o luăm ca și lecție.
- Cum așa?
- Vă spun o paranteză scurtă, așa ca un paradox: băiatul ăsta care a fost măsurătorul de traseu a fost certificat anul trecut la Brașov într-un curs de măsurător de traseu, primul din România, pe care l-am organizat chiar eu pe banii mei, tocmai pentru că știam că în România nu există niciun măsurător certificat care într-o situație de genul acesta trebuie să fie la concurs.
Adică dacă un concurs de genul ăsta se desfășoară și tu nu ai un măsurător certificat care să fie la fața locului în timp ce se întâmplă concursul, teoretic, rezultatul tău este invalid. Și atunci, sigur că noi am luat măsurile astea mai departe. Ceea ce s-a întâmplat e din zona, nu știu ce să zic...
„Era greu de sesizat"
- Cum de nu s-a observat?
- Era pe traseu după aceea, a fost în mașina care a circulat pe traseu în fața atleților și avea în mână dosarul de certificare pe care trebuie să-l urmeze. Sigur că dacă vedeți, eroarea e destul de greu de sesizat, pentru că certificarea inițială avea o trasă destul de absurdă, că tot traseul este pe varianta cea mai rapidă de viraj și către stânga, iar asta era pe varianta cea mai lungă. Mult mai, cum să spun?, inconfortabilă ca traseu, și nu logică, dintr-un motiv care nouă ne scapă.
Adică noi, în momentul de față, nu știm de ce măsurătorul francez, care a făcut prima dată traseul, a trasat traseul așa, asta e situația! Acum, noi am comunicat către World Athletics. Ceea ce mi s-a părut foarte OK este faptul că de la început, fiind foarte corect și sincer cu ei, lucrurile au fost tratate la un mod absolut amiabil.
- Au existat tot felul de comentarii...
- Sigur că o să existe tot felul de comentarii. Eu nu cred că am făcut România de rușine, cum scriu unii pe Facebook. Pur și simplu, ca să ajungi în postura în care să ai problema asta, trebuie să construiești un concurs la care să ai un record mondial și, deocamdată, alții n-au reușit să facă asta!
Sigur că eu sper să fie și mai mulți care să reușească să facă concursuri de nivelul ăsta și poate cu ocazia asta se și înțelege despre ce e vorba, la nivel de pretenții. Sigur că noi trebuie să construim acum și partea de resursă umană în România cu care se face asta, pentru că, de fapt, aici e problema.
Eu am avut staff din străinătate cât mi-am permis să aduc și în rest am încercat să facem asta cu oameni locali, lucru care se dovedește ar fi nu neapărat ușor! Și cum să spun... Chiar dacă ne-a ieșit la 99 de capitole, dacă nu a ieșit la 100 din 100, nu contează!
- Când ați sesizat că a fost o eroare?
- La câteva zile după cursă și imediat am scris către cei de la World Athletics. Practic, noi am fost cei care am spus de la început că s-ar putea să existe o problemă și că vrem să o verificăm, în contextul în care lumea a înțeles că noi oricum vom plăti bonusurile de la concurs și că nu este un tertip să ieșim din postura de a plăti niște sume sau ceva.
Toată lumea a zis: da, OK, înseamnă că e chiar o situație involuntară. Și atunci, hai să vedem despre ce e vorba și, sigur, acum eu am avut atitudinea asta care nu întotdeauna e cea mai sănătoasă în care am ieșit noi pe paginile noastre de social media și am zis exact ce s-a întâmplat. Sigur că lumea te taxează imediat.
Noi n-am vrut să o scăldăm pentru că asta e realitatea: s-a greșit! Încercăm să învățăm din asta și să mergem înainte. Cel mai nasol era dacă nu reușeam să ne înțelegem cu sportiva pentru că este principala victimă în povestea asta.
10.000 de euroa fost bonusul de record mondial pentru cursa de la Brașov
- Ar fi bătut recordul mondial și dacă se alerga normal?
- Fata asta a bătut recordul mondial cu un echivalent a peste 300m! Și da, cursa, fără greșeala asta, oricum a fost o cursă de record mondial la Brașov, iar noi știm asta. Și atunci, sigur că e frustrant, e frustrant pentru toate părțile, însă viața merge înainte și trebuie să lucrăm de asemenea natură încât să evităm să se mai întâmple lucruri de genul ăsta.
Până la urmă, trecerea asta de la agonie la extaz este destul de specifică sportului și nu e doar în cazul sportivilor, ci și din postura de organizator. Mai ales că într-o situație în care chiar nu poți să controlezi ce se întâmplă.
Adică la nivelul ăsta de eveniment sunt lucruri care s-au întâmplat la campionate mondiale, la Jocurile Olimpice, să organizăm concurs de genul ăsta. Este ca și cum te-ai jucat cu o bombă care poate să explodeze oricând.
În primul rând, e un an de muncă, au fost foarte mulți bani investiți și foarte multă energie investită cu care acum se dă de pământ. Eu încerc să văd lucrurile bune care s-au făcut plecând de la faptul că în România n-a existat niciodată o competiție de nivelul ăsta, certificată la nivelul ăsta și desfășurată la standardele astea. Eu pot să înțeleg că s-a făcut o eroare, cred că putem să înțelegem și asta e, mergem înainte în momentul de față, cu sau fără eroarea asta.
E prima competiție care a reușit să aducă la start în România asemenea sportivi și să genereze o asemenea bază. Acum, asta e, sigur că începem de la minus unu, dar nu, nu avem de gând să ne oprim și să plecăm urechea la comentariile din stânga și din dreapta.
Comentariile vor continua să apară. Mie mi s-a părut foarte amuzant că am făcut gestul masochist de a intra să văd comentariile de pe Facebook ca să înțeleg ce îi deranja, de fapt, pe oameni. Și problema principală era că toată lumea credea că noi fugim de asta, să dăm un bonus gigantic, că nu vrem să dăm banii ăștia și că ne fofilăm, ceea ce este, cum să spun eu?, hilar la nivelul la care se întâmplă lucrurile astea! Adică e o competiție care are un buget ce se duce spre jumătate de milion de euro, iar în momentul de față să ne apucăm noi să zicem că nu dăm 10.000 euro bonus?! E o copilărie, dar, sigur, lumea nu știe dimensiunile astea pentru că nu se fac lucruri la nivelul ăsta în România și, atunci, e foarte greu să ai o percepție realistă.
- Daniel Santa
{{text}}