Emmers, mesajul lui Dan Șucu?

Sau dovada că nu miroase fotbalul? Principalul acționar rapidist încearcă să impună imaginea unui tip diferit de conducător. E totuși ceva care bruiază acest discurs impecabil. Vedem imediat ce.

Dan Șucu a devenit repede personaj în fotbalul românesc. Nici nu e foarte greu atunci când devii acționarul principal al unui club de mare tradiție cum este Rapidul, vor observa destui.

Da, dar nu este numai asta. Fotbalul îți oferă un tip de notorietate pe care nu o poți câștiga niciodată în afaceri. Oricât de abil ai fi acolo.

Efectul opioid

Omul cu puterea maximă în Giulești era deja un antreprenor care a știut să îmbine seriozitatea cu succesul. Intrarea în fotbal i-a relevat însă teritorii de descoperit și de cucerit. Puterea de decizie în fotbal îl transformă pe antreprenor în antrenor.

Unul care începe să aibă idei tehnico-tactice, ochi la fotbaliști și care crede că după câteva luni de ucenicie înțelege acest sport banal mai bine decât angajații lui. Iar asta este periculos, dar foarte greu de evitat. Este efectul aproape opioid pe care puterea, mai mult decât în alte activități, îl are în fotbal asupra patronilor proveniți din mediul de afaceri.

Umilința, munca

După victoria Rapidului cu 3-1 în fața CFR-ului, Dan Șucu și-a elogiat echipa, remarcându-l în mod special pe belgianul Emmers. Nu i-a uitat pe Rrahmani, autorul a două goluri, pe Ioniță, pe Funsho, pe Claudiu Petrila, pe Horațiu Moldovan, dar rămâne la părerea că Emmers a fost jucătorul serii.

„Mie însă mi-a plăcut foarte mult Emmers, se potrivește filosofiei mele de viață. Este un jucător care muncește enorm, care ține centrul terenului, un jucător complet care mie mi-a plăcut cel mai mult. (...) Îi apreciez în primul rând umilința, faptul că aleargă peste tot, munca pe care o depune. Se dedică total echipei acolo, în teren” - a declarat Dan Șucu pentru Fanatik.

De fapt, cel mai slab!

Frumoasă pledoarie și argumentată cu elemente tactice («ține centrul terenului»). O singură problemă ar fi. Aceea că Emmers are cel mai mic rating dintre titularii Rapidului din meciul cu CFR.

Potrivit site-ului de specialitate flashscore.com, Emmers cu al lui 6,9 este mult sub Rrahmani (8,6), Horațiu Moldovan (8,4), Ioniță și Petrila, ambii 7,9, Săpunaru (7,4) sau Funsho (7,4).

Notele sunt rezultatul realizărilor fiecărui jucător de-a lungul meciului. Pase totale, pase reușite, deposedări, driblinguri, dueluri câștigate. Mijlocașul central belgian rămâne un jucător care muncește mai mult în folosul echipei decât în cel personal. Doar că luni seară nu a prins nici pe departe cel mai bun meci al lui.

Războiul cu feudalismul lui Becali

Faptul că patronul îl recomandă pe Emmers drept cel mai bun de pe teren în condițiile în care a fost, alături de Borza, cel mai modest poate fi și altceva decât nepricepere la fotbal. Poate fi un mesaj pentru ceilalți, care după romantica modă din Grant azi strălucesc și mâine se odihnesc.

Dan Șucu a reafirmat cu o claritate atipică peisajului SuperLigii că Rapid își propune să câștige titlul. Că presiunea face parte din joc și că orice loc sub podium obținut la final de campionat este sinonim cu eșecul.

Dacă la toate astea adăugăm și părerile ferme ale lui Dan Șucu în privința rolului banilor publici în prima ligă, plus războiul fățiș declarat metodelor feudale ale lui Gigi Becali, avem deja imaginea unui alt tip de conducător în fotbalul nostru. Și ar trebui să țopăim de fericire.

Ce rost are, tată?

Dacă ne amintim că, recent, fiul lui, Dan Matei, a fost desemnat căpitanul echipei U18 a Rapidului entuziasmul ni se mai potolește. Cum ar fi fost dacă fiul refuza politicos banderola la îndemnul tatălui? Sau din inițiativă personală?

Nu are rost, tată, să dăm apă la moară cârcotașilor. Pe mine m-ar acuza că te protejez, pe tine că ai ajuns acolo că ești fiul meu. Chiar, cum ar fi fost?