Fostul selecționer, ambasador de vază al „proiectului” CSA Steaua, s-a prins că totul se transformă într-o glumă. Una scumpă și pe banii noștri, nea Piți! Sigur că nu singura, cotizăm și la altele
Alex Chipiciu poate fi suspectat că vorbește prea mult și că e "sclavul" lui Becali. Victor Pițurcă vorbește puțin și este unul dintre foarte puținii care se pot lăuda că nu au lins blidele la curtea pipereanului.
Pe Chipiciu îl putem bănui că se pregătește pentru o carieră de conducător de club. Sau pentru una de analist TV. Îi place să facă spectacol, să se dea în spectacol. Lui Pițurcă, nu.
Nu mai are rost să încurcăm lumea!
La 67 de ani (șaizeci și șapte!) Pițurcă nu mai are chef de așa ceva. De fapt, nu a avut niciodată. Nu e stilul lui. Pițurcă economisește vorbele, pare tot timpul preocupat să își ascundă mâna de la poker. Cu sau fără ajutorul vreunei camere ascunse într-un pachet de țigări!
Morocănos nativ, antipatic studiat, fostul selecționer iese rar la atac. Știe că mai puțin înseamnă nu o dată mai mult. Așa că acest „Eu cred că cei din minister ar trebui să ia frâiele și să facă ceva pentru această echipă. Dacă nu, nu mai are rost să încurcăm lumea” spune infinit mai mult decât „Steaua este un fake!” a lui Chipciu.
Ambâțul forțelor armeți
Este de notorietate că Pițurcă a fost, alături de Tudorel Stoica, unul dintre principalii susținători ai „proiectului” CSA Steaua. La început și Marius Lăcătuș, care a lucrat acolo chiar ca antrenor. Nu mă dau în vânt deloc după ghilimele, dar le pun la substantivul proiect tocmai pentru că în timp totul s-a dovedit o farsă și nu un proiect.
Un ambâț al „forțelor armeți” cum li se spune în poporul care nu cade pe spate la vederea gradelor militare. MApN-ul a speculat ceva nostalgie și o doză importantă de spirit de revanșă față de Gigi Becali. Pe care tot bravii noștri conducători ai armatei îl împroprietăriseră cumva cu ceea ce se numea Steaua. Unica pe atunci.
Hai cu studiul sociologic!
În pofida evidenței, Pițurcă și Tudorel, mai nou și Gabi Balint, au continuat să creadă că noua Steaua se va construi drept continuatoarea acelei Stele câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni. Prin rezultate și prin aderența tot mai puternică a suporterilor.
Nu s-a întâmplat așa pentru că în afara cruciadei personale a colonelului Florin Talpan, nimeni nu a părut interesat de soarta echipei. Printr-un proces care ar merita un studiu sociologic aplicat, majoritatea suporterilor au rămas fideli grupării lui Becali, căreia îi spun și pe care o strigă Steaua.
O jucărie de smotocit
Dincolo, finanțarea a continuat – și acolo sunt banii noștri, vivat taxele! –, nu și acțiunile care să facă trecerea de la statutul de entitate de drept public la una cu capital privat majoritar. Nerostită, doar e secret militar!, realitatea este clară.
Armata are o jucărie la care nu pare dispusă să renunțe. Ca să o mai smotocească din când în când, ca să îl enerveze pe Becali, ca să aștepte momentul în care Statul și Federația se vor sătura de războiul ăsta în care toată lumea stă ascunsă în tranșee și va apărea o lege nu știu cum prin care Steluța să capete drept de promovare.
Înapoi în Epoca de Aur și în socialismul multilateral dezvoltat pe care îl regretă gloriile de la Sevilla! Nu mă credeți, întrebați-le!
Sută la sută se va rezolva!?
Lipsa de finalitate a demersului ilustrată de intrarea în al 3-lea an consecutiv l-a scos din calmul lui luciferian și pe Victor Pițurcă.
Practicând o naivitate de care nu îl bănuiam, autorul faimoaselor goluri în poarta lui Anderlecht la semifinala din ‘86 se arată dezamăgit de o persoană importantă din minister care îi promisese că "sută la sută" situația se va rezolva, dar care și-a încălcat promisiunea.
De unde supărarea. Conștientizarea absurdului unei situații pe care a girat-o moral. Cum e să te trezești că ai fost folosit, nea Piți?
Salvarea? Teoria conspirației
În finalul intervenției de la ProTV, Pițurcă avansează teoria că cineva de mai sus decât cei sus-puși din Armată dorește acest status quo, „să rămână FCSB-ul Steaua și Steaua să rămână aici, unde îi este locul”.
Asta este marea calitate a teoriilor conspirației, explică totul prin forța unei puteri oculte căreia nu i te poți opune. Tocmai din cauză că nu știi cu cine te bați. Or, la noi lucrurile sunt simple, nea Piți, cu Armata.
Astfel că nemuritoarea vorbă „Veniți și apărați Armata!” a lui Florin Talpan ar trebui, poate, un pic modificată: „Veniți și apărați-ne de Armată!”.
{{text}}