Directorul de azi al GSP, jurnalistul Ioanițoaia, a făcut în 1983 o investigație la sediul UEFA, când românii au contestat legalitatea transferului suedezului Stromberg la Benfica.
Atunci, Benfica o eliminase pe Craiova prin golul lui Stromberg. Ziaristul român povestește întâlnirea sa cu ”boșii” UEFA și cum a fost sfătuit ”să cobor cu picioarele pe pământ”, ca și cum miza ne depășește.
După 40 de ani, într-un alt caz mare, cel de dopaj al Simonei Halep, GSP nu se potolește, pentru că nicio miză nu e mai importantă decât să aflăm faptele așa cum au fost ele.
Ne place ori nu, iar nouă, românilor, sigur nu ne place, trebuie să admitem că Simona Halep n-a fost sancționată degeaba. Probabil că fără voia ei, căzând la mijloc, a folosit o substanță interzisă, un colagen compromis cu Roxadustat. Ca atare, verdictul Agenției Internaționale de Integritate în Tenis (ITIA) s-a bazat pe certitudini, nu pe bănuieli, pe presupuneri.
Ne e greu să acceptăm, doare, că Simona s-a dopat. Indiferent dacă a știut sau nu, ea trebuie să plătească. Cine e prins, regulamentul nu se negociază, plătește primul.
Dus cu vorba
În contextul în care, de-a dreptul inexplicabil, presa internațională mai degrabă a ocolit subiectul decât l-a dezvoltat, deși sportiva vizată era faimoasă, dublă câștigătoare de Grand Slam, numărul 1 mondial pe durata a 64 de săptămâni etc, GSP n-a renunțat.
Așa a izbutit să identifice, prin investigații proprii,firma furnizoare a colagenului vinovat, Quantum Nutrition Inc, cu sediul la Toronto, proprietatea fraților Koveos, John și Kostas. Întâmplător sau nu, totuși ciudată coincidența, cu origini grecești ca și Mouratoglou.
Pasul următor l-a reprezentat deplasarea reporterului special Costin Ștucan în Canada, prilej de a culege informații despre o firmă care a depus mărturie contra Simonei, dar al cărei nume, de necrezut, a fost secretizat, acoperit cu tuș, în documentele lui Sport Resolutions și în cele ale ITIA!
Au dispărut din peisaj!
De unde își imagina că va trece pragul unei întreprinderi de anvergură, redutabilă, Ștucan a nimerit la Toronto într-un simplu depozit! Într-o firmă, să-i spunem, de apartament, de unde și mirarea justificată, că ditamai Academia Mouratoglou, cea mai vestită din lume în materie de tenis, mama și tata atâtor monștri sacri ai rachetei, a ales să colaboreze într-un domeniu delicat, de finețe, cu niște neica nimeni!
Anonimi care, colac peste pupăză, nici măcar nu produc suplimentele, ci importă ingredientele din China ca să le combine în fabricile altora! După ce-au catadicsit să discute cu CȘ în fugă, parcă siliți, frații Koveos au pus lacătul pe ușa depozitului și au dispărut din peisaj! Ia-i de unde nu-s, bărbați adevărați, dintr-o bucată, așa-i?
Cu mâinile goale
Plecând de aici, mi-am reamintit de cazul Stromberg, petrecut în 1983, unul pe care iubitorii fotbalului, mai ales cei ai Craiovei Maxima, nu l-au uitat. În seara în care Benfica a eliminat-o pe Universitatea fără s-o învingă, dar beneficiind de golul înscris în returul din Bănie, s-a răspândit rumoarea, nu se știe cui datorată, că formația lusitană va pierde meciul de la Craiova și calificarea deoarece l-a legitimat pe suedezul Glenn Stromberg de la IFK Goteborg după expirarea termenului oficial. Adică încălcând regulamentul, fraudulos.
Nu știu cât credit au acordat ei zvonului, dar atât Ștefan Andrei, ministrul de externe, cât și Adrian Păunescu, redactorul-șef al revistei Flacăra, la care am lucrat între 1973 și 1986, s-au ambalat ca olteni și suporteri înfocați ai Universității, pe care Păunescu a alintat-o în anul acela Campioana unei mari iubiri.
În consecință, de azi pe azi, subsemnatul a plecat în misiune la Berna, unde era sediul UEFA înainte de a se inaugura, în 1995, cel de la Nyon, iar Dumitru Graur la Stockholm, să-i interogheze pe conducătorii federației suedeze. Totul ca să fie drumul cu oameni. Cum ne-am dus, așa ne-am și întors. Cu mâinile goale.
Invitat la prânz și atât
Și acum, la distanță de 40 de ani, o viață, aș fi gata să jur că Benfica a trișat. Că l-a legitimat pe Stromberg, ce se va transfera repede în Italia, la Atalanta, punctual pentru întâlnirea de la Craiova. Ilegal, cu pile la Berna. Atât că nici eu, nici Graur, nici cei care ne-au însoțit din partea clubului și a federației n-am fost în stare să demonstrăm șmecheria.
Iar hoțul neprins e, firește, negustor cinstit. Adevărat e că, urmare a telefoanelor venite de la București, atât de la MAE, cât și de la FRF, președinte era ex-arbitrul Andrei Rădulescu, mahării UEFA m-au tratat ca pe un oaspete de seamă. Secretarul general adjunct Gerhard Aigner, viitorul secretar general plin, m-a invitat la masă într-un restaurant select din capitala Elveției, dar atât.
Mi-a arătat ce hârtii a vrut, parcă și un acord de transfer pentru Stromberg, dar nu mi-a permis să le xeroxez. Nu s-a abținut și în final, prietenește, m-a sfătuit să fiu mai realist. Să cobor cu picioarele pe pământ și să pricep că sunt pe o pistă falsă. Că războiul în care mă aventurez e prea mare pentru o revistă ca Flacăra și un club ca Universitatea. Că sistemul trebuie respectat și nicidecum luptat împotriva lui, că naivitatea costă, uneori foarte scump.
Nu-i exclus, păstrând proporțiile, ca istoria să se repete și cu Halep.
Unde duc toate firele
Apropo de Simona și de necazul ce-i poate încheia prematur și urât cariera, nu mai reiau ce-am scris aici pe 17 septembrie. Din cele de-atunci și din cele de-acum consider că se poate deduce ușor cine, cum și cât a greșit. Evident că toate firele duc către Patrick Mouratoglou, în jurul căruia se leagă și se dezleagă ele.
Dacă l-am comparat cu o carte necâștigătoare, nu-mi retrag cuvintele. I-a adus Simonei puține bucurii și multe belele. Consecvent, nu se dezminte și în loc să lămurească unele aspecte, măcar să încerce, PM refuză să ia poziție, tăcere care-l acuză.
Numai că, rememorând povestea cu Stromberg, sistemul pare să fie mai puternic decât un om sau altul. El pretinde obediență, dar trezește și frică. Deci nu pare mai puternic, chiar e.
{{text}}