Gazeta publică un nou episod din seria dedicată crainicilor de stadion ai cluburilor de tradiție din România. Azi, povestea lui Adrian Ofilat, de la FCU Craiova.
Alte episoade din seria „Viața de crainic de stadion”:
- Ep. 1: Nicu Grameni, crainicul celor de la Dinamo
- Ep. 2: Mircea Baganagiu, crainicul echipei Petrolul Ploiești
- Ep. 3: Florin Ghencea, announcer-ul celor de la FCSB
Adrian este fan al Universității Craiova de mic și a ales să rămână alături de formația finanțată de Mititelu, pe care o consideră drept continuatoare a grupării de tradiție din Bănie.
El provine din rândul fanilor de la Peluza Sud și îl are ca model de crainic pe celebrul Daniele "Decibel" Bellini, announcerul celor de la Napoli.
- Domnule Ofilat, spuneți-ne cum v-ați îndrăgostit de fotbal.
- Este povestea tuturor suporterilor. Părinții mi-au insuflat dragostea pentru Universitatea Craiova. Au venit în oraș în anii 70', tata m-a dus la stadion chiar atunci când a debutat Gică Popescu la Craiova, în 1984. Mama și acum suferă pentru mine când mă vede că pătimesc pentru echipă. Dragostea pentru Craiova o am de la părinți, toată viața mea este alături de aceste culori.
- Ați practicat fotbal în tinerețe?
- Nu, nu am jucat. Am fost doar simplu suporter al echipei.
Adrian Ofilat, crainicul de la FCU Craiova: „Am început din Liga a 4-a”
- Cum ați ajuns crainic?
- În 2012 am participat la o partidă din campionatul italian, Napoli - Lazio, unde știam că se va afișa un mesaj de încurajare pentru proaspăt dezafiliata Universitatea Craiova. "Giustizia per U. Craiova" (n.r. - Justiție pentru U. Craiova) era mesajul. Am participat la acel meci și m-am îndrăgostit de atmosfera de pe San Paolo. Atunci l-am descoperit și pe crainicul lui Napoli, "Decibel" Bellini. L-am urmărit îndeaproape, chiar am avut șansa să comunic cu el ulterior. De atunci am mai mers de vreo 5 ori la Napoli special pentru atmosferă. Eu sunt fan Universitatea, dar simpatizez și cu Napoli, de care m-am îndrăgostit atunci când ei au fost alături de noi.
- Când ați devenit crainic?
- Mai târziu a venit și momentul de debut al meu în calitate de crainic. Am luat-o de jos, din Liga a 4-a, în 2017. Un prieten, care îmi cunoștea pasiunea pentru felul în care se prezenta primul 11 la Napoli, m-a recomandat la club. De atunci sunt crainic, din 2017. Eu provin din rândul suporterilor, am respectat și știu munca celorlalți crainici ai Craiovei. Vechiul crainic, care nu mai e, din păcate, printre noi, Costică Popescu, crainicul Craiovei Maxima. De asemenea, crainicul din anii 2000, Edi Nicola. Oameni care aveau o experiență, eu vin din rândul fanilor.
Adrian Ofilat, crainicul de la FCU Craiova: „Nu accept minciuna care se încearcă la CSU”
- Ce v-a făcut să fiți alături de FCU și nu de CSU Craiova?
- CSU e un club inventat, nu are nicio legătură cu ce am eu în suflet. Deciziile judecătorești precum dezafilierea și asta recentă cu palmaresul nu pot să-mi schimbe părerea. Pentru mine, unica Universitatea Craiova este FCU Craiova 1948, echipă care a avut continuitate în sufletele noastre, ale suporterilor care am rămas alături de ea.
- Care e cea mai frumoasă amintire pe care o aveți de la un meci?
- Toate partidele pentru mine sunt importante. A fost superb meciul de Liga a 4-a disputat aici, la Craiova, împotriva celor de la Cârcea, atunci când am întors scorul într-un interval de câteva minute, iar noi, toți cei din Peluza Sud, am înnebunit. Am amintiri frumoase din toate ligile.
- Ați făcut parte și din Peluza Sud?
- Am fost alături de ei tot timpul, am fost în deplasări cu ei. Nu sunt ultras în adevăratul sens al cuvântului. Am participat la viața peluzei mai ales în ultimul timp. Am un steag făcut de omul care se ocupă în peluză să picteze. Pot să spun că fac și eu parte din Peluza Sud, dar nu sunt membru activ.
- V-a fost greu să vedeți că Peluza s-a dezis de echipă?
- Foarte, foarte greu. Fiecare are dreptul să aleagă, nu mi-am explicat la timpul respectiv această retragere.
- Vă e greu și în meseria de crainic pentru că ei nu mai sunt la stadion?
- M-am simțit întotdeauna la stadion undeva între conducere și peluză. E mult spus între ciocan și nicovală. Chiar am avut un incident, domnul Alin Buzărin a făcut un material dedicat mie. La o partidă contra celor de la CSU Craiova, printr-o conjunctură, nu am avut formațiile de start. Neavând echipele în timp util, un coleg mi-a trimis o poză cu acestea, dar nu am înțeles de pe telefon ce scria la numele jucătorilor. Și am prezentat într-un mod diferit. Adică adversarilor le-am pomenit doar numerele, nu și numele, pe care nu le înțelegeam. Pe ai noștri îi știam. Domnul Buzărin m-a numit un "crainic de prost gust" și l-am înțeles, dar trebuia și el să înțeleagă felul în care s-a ajuns în această situație. Bineînțeles, există o reticiență în privința celeilalte formații din oraș, suporterii noștri au apreciat foarte mult această glumă nesărată.
- E dificil să fiți crainic la un derby FCU - CSU?
- E cel mai dificil lucru pentru mine... E greu să vorbesc, eu nu accept nedreptatea, minciuna și ce s-a întâmplat și se încearcă în continuare cu promovarea acelui proiect.
Adrian Ofilat, crainicul de la FCU Craiova: „I-am dăruit un tricou lui Decibel”
- Cum vă pregătiți pentru o partidă?
- Deja a devenit o rutină pentru mine. Cu două ore înainte de start mă prezint la stadion. Prezentarea trebuie să fie foarte scurtă, la început spuneam povești, apoi inspirându-mă de la crainicul lui Napoli mi-am dat seama că trebuie să fie scurtă. La fel, de la "Decibel" Bellini m-am inspirat în prezentarea golurilor, chiar "am furat" stilul. Am văzut că și pe stadioanele din România există acest trend cu prezentarea golurilor scandând numele jucătorului de mai multe ori.
- Mai aveți un alt job în afara celui de crainic?
- Pentru mine nu este un job în adevăratul sens al cuvântului. Sunt voluntar la Craiova, eu am altă ocupație. Sunt crainic din plăcere, din pasiune, din dragoste pentru Universitatea. Eu am o mică afacere de familie, familia mă înțelege. O afacere cu comerț aici, în Oltenia, din care trăiește familia mea, nimic mai mult. Am două fete, mi-am dorit foarte mult un băiat, ca să ducă mai departe spiritul. Dar fata mea cea mare este mult mai mult decât un băiat. E superpasionată de fotbal, cunoaște fenomenul, merge în deplasări, iubește echipa. Cum m-a dus tata pe mine pentru prima dată la meci în 1984, eu am dus-o pe ea în 2011, înainte de dezafiliere. Avea 4 ani atunci. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat o fată mult mai tare decât orice băiat pe care aș fi putut să mi-l doresc!
- Spuneați mai devreme că ați comunicat cu Bellini. Ce v-a spus?
- Nu m-am întâlnit personal cu el, însă am comunicat. I-am dăruit un tricou al Universității, inscripționat cu porecla lui. Am interacționat prin prietenii pe care mi i-am făcut acolo, la Napoli, dar nu am reușit să mă întâlnesc față în față cu el. L-am urmărit însă la fiecare meci la care am fost acolo, ultima dată în iarnă, la Napoli - Juventus 5-1. Mă inspir. Am mai fost și pe alte stadioane, dar sunt încântat de ce se întâmplă la Napoli din punctul de vedere al prezentării. M-am regăsit puțin în spiritul napolitan, pentru că noi nu aveam echipă în perioada aceea. A fost un fel de refugiu.
Sunt convins că nu fac lucrurile perfect. Cei mai mari critici ai mei sunt cei din casă, fetele și soția. Nu că mi-aș dori să îmbunătățesc ceva, însă aș vrea să am posibilitatea să anunț cât mai multe goluri ale echipei mele.
- Adrian Ofilat, crainic FCU Craiova
{{text}}