Pentru foști internaționali este foarte greu să urmărească ce se întâmplă cu naționala de rugby a României la acest Campionat Mondial din Franța, unde "stejarii" au fost dezmembrați de Irlanda, Africa de Sud și Scoția, încasând în total 242 de puncte, adică o medie de peste 80 pe meci.
Fost dublu campion european cu naționala (2006 și 2017), Cătălin Fercu (37 de ani), recordmanul de eseuri pentru România, cu 33 de încercări în 109 selecții, nu se ferește de cuvinte.
"Peștele de la cap se împute! Federația, cluburile, antrenorii, jucătorii, toți sunt de vină pentru acestă situație în care a ajuns echipa națională. La noi, obiectivele sunt atât de mici și personale.
Campionatul are numai 4 echipe cu adevărat profesioniste, Steaua, Dinamo, Timișoara și Baia Mare, în rest, celelalte sunt așa, mai mult la număr. Iar scopul celor mari e să câștige campionatul. Și punct. Ce se întâmplă la națională nu mai contează. Nu se face nimic să ne revenim și am senzația că nici nu se dorește asta".
Cătălin Fercu: „Nu-i deranjează nimeni pe jucători din zona de confort”
Referindu-se la jucătorii naționalei, Fercu pune degetul pe rană: "Normal că jucătorii de la cluburile astea importante sunt cei care care vin și la națională. Dar din lipsă de oponenți de valoare, de meciuri tari, sunt într-o perpetuă zonă de confort, din care nu-i scoate nimeni. Și când dăm de marile forțe, ne lovim ca de un zid.
Conducătorii, antrenorii preparatorii fizici, nu sunt capabili să se impună, să le ceară mai mult. Să se facă niște contracte mai clare, la modul: nu faci ședintele de pregătire stabilite de la sala de forță, nu ești implicat în antrenamnete, nu-ți mai dau banii toți, ci doar cât meriți!
Nu mai avem jucători prin campionatele puternice, fiindcă e comod să stai în România. Salariile sunt destul de mari, media e pe undeva la 2.000-3.000 de euro la echipele importante și ei se mulțumesc cu puțin".
Cătălin Fercu: „Nu lucrăm nimic în viteză, suntem doar mari, dar imobili”
Acum antrenor la echipa de rugby în 7 de la Arad, Fercu consideră că "acest Mondial ne-a dat foarte multe răspunsuri. E clar că e momentul zero, trebuie să dăm restart rugbyului românesc și să începem de la copii și juniori.
Echipa asta națională o mai poate duce așa vreo doi-trei ani, probabil că nu vor fi rezultate, dar trebuie să construim de la bază. Ar fi nevoie de antrenori străini, care să vină cu mentalitate, cu metode de pregătire, de preparatori fizici străini, de la juniori măcar. Noi stăm în sală, dar lucrăm pentru masă musculară, să arate bine jucătorii pe rețelele de socializare.
Păi, lucrul la sala de forță e altfel la rugby, implică mai mule discipline. Nu lucrăm nimic în viteză și uite ce se întâmplă. În rugby nimeni nu mai caută contactul, numai noi mai facem asta. Dar ca să joci așa e nevoie de viteză, de tehnică, de rezistență în regim de efort. Dacă nu le lucrăm, de unde să cerem?!
Până la urmă, asta e valoarea, atât putem. Nu avem cum să mai facem față, nu doar marilor forțe, dacă ne pregătim așa. Nu învățăm, nu încercăm să luăm ce e bun din alte părți, noi suntem cei mai deștepți și le știm pe toate.
Avem exemple, echipe care nu existau, precum Portugalia, uite cât a crescut, a ajuns să ne și bată. Toată lumea progresează, noi nu că stagnăm, ne ducem tot mai jos. Și dacă nu înțelegem că trebuie să facem ceva, nu ne mai putem reveni".
Odată am comentat ceva în timpul unui antrenament, o decizie a fostului mare internațional sud-african Chester Wiliams, care era antrenor la Timișoara. M-a dat afară din antrenament cât eram eu de Fercu. Și avea dreptate! La noi însă, nimeni nu se impune în fața jucătorilor.
La noi o mare problemă este că nu prea mai vin copii la rugby. Sunt aceste generații de porțelan, cum le spun eu, care nu mai au pasiune, nu mai îndură sacrificiile pe care le cere acest sport. Nici părinții nu-i încurajează, nici bază materială nu avem, de unde să creștem?!
Tot mai sper să jucăm altceva cu Tonga, adică să jucăm și noi ceva. Dar după cum i-am văzut cu Africa de Sud, îmi dau seama că e foarte greu. Trebuie să joace, să se ridice, să se bucure de momentele astea pe care le mai au la un Mondial.
{{text}}