Fostul mare internațional din anii '70-'80, Mihai Bucos (73 de ani), este consternat și total dezamăgit, nu doar de dimensiunile înfrângerilor naționalei de rugby a României la acest Mondial, dar mai ales „fiindcă eu nu am văzut niciodată atâta neputință, nu am fost nicicând atât de jalnici. Măcar să fi adunat și noi 15-20 de minute în care să arătăm că mai știm acest sport. Dar nu, n-am văzut decât impotență totală!”.
Știe despre ce vorbește, a evoluat în 26 de meciuri pentru „tricolori”, pe vremea când se juca rar, un meci-două pe an. A fost pe teren în noiembrie 1976, când am învins Franța cu 15-12, după ce fuseserăm conduși cu 12-0, iar Bucos a marcat atunci un drop.
Se mândrește că „a fost singurul meci în care i-am bătut pe francezi fără să înscriem din lovituri de pedeapsă. Le-am dat 3 eseuri și un drop” (Pe vremea aceea, un eseu era 4 puncte, nu ca acum, 5). A făcut parte și din echipa națională care făcea primul turneu în Noua Zeelandă, în 1975.
După retragere a plecat în Franța, unde s-a stabilit pentru vreo 35 de ani, dintre care 12 a fost consilier tehnic federal pentru federația franceză de rugby, pe regiunea Alsacia- Lorena. De câțiva ani s-a întors acasă și deplânge soarta rugbyului românesc: „Niciodată n-am fost mai jos! Nu se mai poate!”.
„Alin Petrache e groparul rugbyului românesc!”
Povestește că „înainte de meciul cu Scoția, vorbeam cu fostul meu coleg de la națională, Petrică Motrescu, și ziceam că ne dau 50 de puncte. Au fost 42 la pauză și apoi, în partea a doua, încă pe atâtea. N-am mai văzut atâta neputință. Suntem jalnici, de unde să mai jucăm noi un rugby modern?!
Ce să ne mai batem noi cu marile forțe, că nu ne mai putem compara cu Georgia, cu Portugalia, cu Uruguay?!". Bucos crede că „tot regresul a început în urmă cu peste 20 de ani. Și primul vinovat e Octavian Morariu, acest individ, că nu pot să-i spun domn, care, deși putea fi un manager capabil, și-a urmărit doar interesul personal.
A fost puțin președinte la federația de rugby, a ajuns șef la COSR, iar acum e membru permanent, pe viață, la CIO. Dar n-a făcut nimic pentru acest sport! Iar apoi a venit Alin Petrache, care e groparul rugbyului românesc. Băiatul lui tata, care i-a făcut rost de o jucărie.
Eu m-am contrat de multe ori cu Petrache. L-am întrebat de ce nu lasă și pe alții să conducă rugbyul românesc?? Mi-a zis că fără el, fără relațiile lui, acest sport n-ar mai exista în România. Și uite ce rugby avem!
Păi, ei primesc bani de ani de zile de la federația internațională, pentru dezvoltare, dar îi bagă în naționala de seniori. Cu alibiul că se califică la Mondiale. Dar din urmă nu vine nimic, avem 5-6 echipe de juniori 1. Păi, cum să te dezvolți așa?!". Bătrânul fost internațional, a cărui voce nu-i trădează vârsta, e cam pesimist și în legătură cu ultimul joc al „stejarilor”, cu Tonga:
„E greu mental, după atâtea înfrângeri grele. Dar dacă reușim să găsim resursele cele mai profrunde, de orgoliu, de mândrie, am putea să batem totuși Tonga. Dacă nu, suntem de râsul lumii! Nici n-ar mai trebui să vină acasă!”.
„Francezii erau în groapă, s-au adunat, au discutat, au luat măsuri și și-au revenit”
Care ar fi soluía redresării rugbyului românesc? Mihai Bucos e destul de sceptic, „din cauza contextului general”, dar amintește de un episod din Franța, din urmă cu 5 ani:
„Erau și ei în mare declin. De la Mondialul din 2011, când au pierdut finala cu Noua Zeelandă cu 7-8, nu mai aveau performanțe notabile. Au decis să convoace o întâlnire, unde s-a dezbătut starea generală a rugbyului francez. Unde au venit cei care erau sau fuseseră implicați în acest sport.
I-au adunat de pretutindeni. Și a venit apoi acest antrenor la națională, Fabien Galthie, fostul lor căpitan, care a reformat rugbyul de la ei. A propus să se ia tot ce e mai bun din rugbyul britanic, din cel din emisfera sudică și, împreună cu elementele tradiționale franceze, a reclădit totul.
A dezvoltat metodele pentru individualizare, a exersat atacul în grupuri mici, de 3-4 jucători, a dat libertate și încredere purtătorului de balon. Și uite că Franța și-a revenit. Dar vreo 10 ani au suferit și ei.
Galezii, irlandezii, au trecut și ei prin asta. Au șters tot cu buretele, au făcut o strategie și acum, uite-i unde au ajuns! Irlandezii au fost vreo 3 decenii mai mult «lingura de lemn», iar acum sunt numărul 1 mondial".
„Mircea Paraschiv ar putea fi soluția redresării”
Mihai Bucos este de părere că „Alin Petrache trebuia să fi plecat de mai demult. Și el, dar și toți consilierii lui, plus toți șefii de cluburi, care l-au tot votat, fericiți că îi bagă în seamnă pe la adunări, că le dă o masă și cazare pe la Neptun.
Iar Mircea Parachiv, fostul nostru internațional, ar fi omul capabil să coaguleze forțele rugbyului, să facem ceva. Gata, că e nenorocire, e stare de urgență, mai jos nu putem să cădem!
Și Dumitru Mihalache, cel care a fost și la federația de fotbal, ar fi o soluție. Trebuie să convocăm, această reunire a tuturor forțelor vii din rugbyul românesc și să găsim o direcție. Este nevoie și de voință politică. Să o luăm de la rădăcini, să aducem băieți de la țară, care o duc greu, dar care au foame de performanță, care vor să ajungă ceva.
Și francezii fac asta, selecții din cele mai sărace cartiere, chiar și din Paris. Iar de câțiva ani domină Mondialul U20. Avem exemplu aproape, Georgia. Uite-i cu cât curaj joacă, cu cât patriotism! La noi parcă au dispărut toate astea.
Păi, n-ai cum să fii jucător mare de rugby fără patriotism, curaj, sacrificiu. De aici trebuie să reclădim!”.
Cel puțin pentru 10 ani, trebuie să uităm de performanțe și să o luăm de la capăt. De la rugbyul juvenil, să revenim la demnitatea și mândria de a ne putea lupta cu cei mai buni. Sunt mulți cu idei bune, trebuie să găsim un sistem și să dăm drumul la treabă. Ce se întâmplă acum e rezultatul neseriozității din ultimii 20 de ani.
- Mihai Bucos, fost internațional rugby
Nu e vina celor care sunt acum pe teren. Așa au fost crescuți. Prost, fără un campionat puternic, fără antrenori și educatori, de mici. Așa că arătau ca niște copii în fața celor mari. Păi, Scoția a jucat cu numai doi titulari cu noi și s-a distrat.
- Mihai Bucos, fost internațional rugby
{{text}}