Florentin Petre (47 de ani) e liber de contract după despărțirea de Ceahlăul Piatra Neamț. Acesta și-a amintit la „Prietenii lui Ovidiu” de momentele extrem de grele prin care a trecut în 2001: episodul în care s-a curentat la pescuit și a scăpat cu viață doar printr-o minune.
- Florentin, cum te-ai electrocutat?
- Eram în Deltă, pe un canal. Nici eu nu știu ce căutam acolo... Nici până în ziua de azi nu știu. Trebuia să ne facem un program de pescuit, dar până să vină niște prieteni ne-am pus să pescuim pe un canal. Cumnatul meu dădea la baza șanțului, eu eram pe un ponton de ciment. Vedeam peștii, dar mi-am dat seama că dacă-i prind nu pot să-i ridic, așa că am zis să mă mut.
Florentin Petre: „În iarbă erau fire de curent, dar nu m-am uitat și sus, unde era firul de înaltă tensiune”
- Așa.
- Am luat undița în mână, undiță de carbon, am prins firul. În iarbă erau fire de curent, am zis să le sar să nu mă electrocutez. Dar nu m-am uitat și sus, unde era firul de înaltă tensiune. Dacă rămâneam pe ciment nu mai vorbeam acum... Când am trecut pe iarbă, am atins firul cu vârful undiței și m-a trântit jos. A avut pe unde să iasă. Mi-a intrat prin mână!
- Ai simțit ceva atunci?
- N-am simțit nimic... M-a trântit jos! Am stat în comă patru ore și m-am trezit că mă dădeam cu capul de geam. N-am știut nimic de nimeni.
- A intervenit vreun doctor atunci?
- Ce doctori... Nu era nimeni acolo. Noi și animalele. Am ajuns la spital în Tulcea, după ce am trecut cu bacul. Țin minte că înainte cu o zi barcagiul era dinamovist. A doua zi nu mergea bacul. Dar i-am făcut flashuri de la mașină, s-a uitat prin binoclu și-a trecut pentru mine să mă ia. Așa am ajuns la spital.
VEZI IMAGINEA TULBURĂTOARE CU MÂNA LUI FLORENTIN PETRE ÎN GALERIA FOTO
- Ai rămas cu urme și acum...
- Am găuri pe frunte, nas, buză, pe toată partea dreaptă. Inclusiv la picioare am operații pentru că a trebuit să-mi desfacă și să-mi curețe tendoanele. Am avut noroc că am prins doctori extraordinari, Florescu și Carantino, la Spitalul de Arși. M-au luat repede și m-au operat.
- Spune-mi, te rog...
- Era doctorul Carantino și i-am zis: "Să-mi dați repede cu niște unguente că vreau să plec acasă". S-a uitat la mine. "Știi cât stai aici? Cel puțin două săptămâni!". N-am realizat cât de gravă a fost situația... Am stat o lună și jumătate în spital, nici nu m-am mișcat din pat. Am realizat gravitatea momentului după două săptămâni, când stăteam de vorbă cu doctorul.
- Ce ți-a zis?
- L-am întrebat eu. "Câți pacienți ați mai avut în ultima perioadă așa cum sunt eu". "Florentin, în ultimele trei luni am avut zece așa cum ești tu. Opt au murit, unul a venit cu mâna în geantă de i-am pus-o la loc și tu ești singurul care ai scăpat așa ușor".
- Aoleu!
- Atunci mi-am dat seama cât de gravă a fost situația... Am avut o șansă extraordinar de mare. Mare de tot. Și în fiecare zi mă rog la Dumnezeu pentru toate lucrurile bune pe care mi le-a dat.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
{{text}}