Răzvan Zăvăleanu, 48 de ani, administratorul judiciar al lui Dinamo, a acordat un amplu interviu pentru cititorii Gazetei Sporturilor. În a doua parte, a povestit care sunt hobby-urile sale, cum se relaxează de ani buni cântând în timpul liber alături de band-ul său la Cluj, cum i-a influențat lectura existența și cum scrutează viitorul, gândindu-se la cei trei băieți ai săi
- Ați putea lucra vreodată la FCSB sau la Rapid?
- Nici nu m-am gândit vreodată la asta! Mi-am amintit, că tot m-ați întrebat, înaintea unui derby Dinamo - Steaua, Kiriță a fost întrebat de reporter dacă-și amintește echipa Stelei de la Sevilla '86: "O știu, dar nu vreau să ți-o spun înaintea meciului!". Concentrarea mea absolută e pe Dinamo, pe suporterii echipei, care au dat dovadă de un curaj incredibil și-au demonstrat o empatie extraordinară.
- Ca microbist, e mai bună strategia lui Dan Șucu la Rapid, comparativ cu Dinamo, ca investiții?
- Eu cred că e vorba de putință, în primul rând. Îl apreciez fantastic, și-a asumat o dezvoltare organică, dar și performanța. Investește sume mari de bani, oricine și-ar dori un astfel de patron.
- Ați putea lucra cu Gigi Becali?
- Never say never (n.r. Niciodată să nu spui niciodată). Dânsul e o persoană efervescentă. Nu am avut neapărat o interacțiune extraordinară, asta din cauza că am refuzat să-l vindem pe Sorescu la FCSB. Istoria ne spune că am făcut un lucru foarte bun, am avantajat Dinamo cu sute de mii de euro, chiar spre un milion de euro. Ca să vă răspund, sunt atât de focusat pe Dinamo încât nu mă pot gândi la o asemenea variantă.
- Ca dinamovist, vă bucură sau zâmbiți când pierde FCSB?
- Aaa, evident! Fără niciun fel de dubiu, deși ne uităm în primul rând la rezultatele echipei noastre. Ca orice susținător al lui Dinamo, nu ne sunt indiferente rezultatele rivalei.
- Același lucru îl simțiți și când joacă alte rivale, Rapid, Craiova, CFR Cluj?
- Nu neapărat. De exemplu, CFR mi-a rămas în suflet, am salvat situația după niște ani grei. A fost o satisfacție enormă ca, după ieșirea din insolvență, să câștige cinci campionate. Așa cum U Cluj este în sufletul meu, fiindcă puțină lume știe, printre care Cristi Dulca și Zoli Iașko, am salvat împreună, toți trei, clubul de la moartea juridică trecând gruparea de pe societatea non-profit pe un SA în ultima secundă posibilă. Iar de acolo clubul a supraviețuit.
- Vă e greu când joacă Dinamo cu echipele din Cluj...
- Nu, nu mi-e greu deloc, țin cu Dinamo! Prezentul contează.
Mi-e teamă de ceea ce ar putea urma la nivel național, sunt mulți stimuli care nu ne duc în direcția cea bună. La școală sunt materii ce n-ar trebui încurajate, în schimb, altele, cum ar fi "Istoria religiilor", foarte importantă, nu sunt băgate în seamă.
- Răzvan Zăvăleanu
- V-ați născut în Oltenia, ați trăit ani buni în Transilvania, aveți afaceri și în București. Ce ați preluat de la fiecare zonă în parte?
- Din Oltenia, din perioada copilăriei, cred că vivacitatea oamenilor, dorința lor de a ajuta tot timpul. Din Ardeal, lucrul așezat și bine făcut, plus seriozitatea. Din Capitală, dorința oamenilor de a găsi rezolvări.
- Ce vă definește în viața privată?
- Îmi doresc să stau cât mai mult cu soția mea și cu copiii mei, sunt oaza mea de liniște. Am avut norocul să am o familie frumoasă, țin să-i mulțumesc soției fiindcă a fost sprijinul meu mereu, e de o tărie psihică extraordinară și mă motivează întotdeauna în tot ceea ce fac. Evident, nu mă pot dezice de hobby-ul meu, fotbalul, urmăresc cât se poate de mult. Vreți să vă zic ceva amuzant?
- Vă rog!
- Mergeam, copil fiind, să văd jucând echipa Poștei, care era prin liga a patra, a cincea, nu conta, mă duceam de plăcere. La Cluj sunt mai multe echipe, merg și la Viitorul din Liga 3, și la Liga Elitelor. Aaa, puțină lume știe despre mine că am și o trupă de rock, un band, cu care cânt ocazional, de plăcere.
- Unde, la Cluj?
- Da, avem un studio, unde ne întâlnim și cântăm.
- Dezvoltați subiectul!
- În principiu, cântăm hard-rock. Poate că muzica gen Metallica, Scorpions, GunsNRoses este considerată un pic obosită azi, dar mie îmi place. Merg și la concerte. Îmi plac foarte tare. Când ne distrăm, cântăm din repertoriul lor.
- Cum se numește trupa?
- (râde) Vorbe goale. Ca stil, suntem aproape de GunsNRoses. Eu cânt la chitară (n.r. arată câteva video-uri, care rămân personale, în care cântă la chitară).
- Sunteți un fel de Slash, dacă am raporta la fotbal, jucați pe postul lui...
- Hai să fim serioși! Cânt la chitară armonie. Exclus să calc pe urmele lui Johnnie Depp, care din actor a devenit star rock. Da, Slash e chitaristul preferat. Trupa mea de suflet e Scorpions, mă impresionează foarte tare. Au zis de atâtea ori că se retrag, de aceea am fost la atâtea concerte, și în România, și în Germania.
Am trei băieți, din păcate, în afara celui mijlociu, nu cochetează cu fotbalul. Cel mic face scrimă, cel mare a fost talentat la handbal, dar acum își dorește o universitatea foarte bună. E doar cu sala și cu cartea. Băiatul mijlociu e fan înfocat Dinamo, vă dați seama ce se discută în casă! Cel mare ține cu U Cluj, dar nu e o contradicție aic.
- Răzvan Zăvăleanu
- O altă pasiune, în afara muzicii?
- Lectura a fost hobby-ul meu favorit, întotdeauna. Păcat că în ultima perioadă, efervescentă, am avut puțin timp să citesc. Dar în concediu îmi iau mereu câteva cărți cu mine.
- O carte preferată?
- Eram sigur că mă veți întreba. Uite, "Shogun" a lui James Clavell sau "1984" a lui George Orwell. Ultima nu trebuie să fie omisă de nimeni pentru a evita să se întâmple orori cum s-au mai petrecut. Istoria trebuie cunoscută pentru a nu repeta erorile trecutului. În ultimii ani, cultura, lectura au trecut la spate, de aceea ne confruntăm cu situații ce ar fi trebuit evitate.
- Ați amintit de "Shogun", era o carte-eveniment, mai ales pentru publicul din România până la Revoluția din 1989.
- Mama mea era profesoară, avea trecere pe la librăriile unde se găseau cărți, fiindcă se procurau greu. Mă gândesc acum la "Istoria Literaturii române", a lui George Călinescu, o carte impresionantă și de dimensiuni uriașe, o carte de căpătâi pentru mine. Reușeai să înțelegi multe detalii despre literatură română. Am rămas într-o relație apropiată cu colegii mei de liceu, anul acesta ne-am revăzut, iar una dintre colege, a cărei mamă era bibliotecara instituției orășenești, mi-a zis: "Tot timpul eram supărată pe tine, pentru că te duceai zilnic să iei cărți de la mama, iar ea mă certa că eu nu citesc la fel de mult ca tine!".
Exista o delimitare între rockeri și "depechari" în copilăria mea, eu eram cu rockerii. Cred că nu aveți cum să vă gândiți la mine cu părul lung, nici eu nu mă mai imaginez! Fiecare vârstă are momentele ei și atât.
- Răzvan Zăvăleanu
- Romanul copilăriei care a fost?
- Am citit de la o vârstă fragedă. Îi sunt recunoscător mamei, m-a crescut singură și s-a ocupat intens de mine. Nu voi identifica un roman anume, dar Jules Verne a fost un autor de căpătâi pentru mine. M-a făcut să iubesc marea. Am căutat să regăsesc locurile identificate în cărțile lui și, câteodată, să pun în practică detaliile tehnice învățate în acele cărți.
- Ca tată de familie, cum vedeți generația contemporană, mai sunt copiii atrași de cărți, de educație?
- Din păcate, deși și eu, și soția mea citim foarte mult și avem și o colecție de cărți foarte bună, nu-i văd pe copii, în ciuda mediului din care provin, să fie foarte orientați către lectură. Citesc ce li se cere la școală. Iar acest lucru mă face nefericit ca situația de a nu-și dori să joace fotbal. Au atât de multe atracții online, încât e greu să-i smulgi de acolo. Dar nu-i pot învinui, mă uit la noi, avem tot timpul telefonul în mână, e mult mai ușor să vezi un serial decât să te apuci să citești o carte. Acest lucru ne va dezavantaja ca nație!
- Vă e frică de ceva neprevăzut?
- Da, bineînțeles. Flagelul drogurilor e foarte prezent în viața noastră și în ciuda educației de acasă, important este anturajul, apoi tăria fiecăruia de caracter. Aș fi foarte drastic în privința drogurilor și a traficanților, dincolo de problemele societății. Pentru sănătatea nației noastre, ar trebui privit atent acest detaliu.
- Aveți vicii sau mici plăceri vinovate?
- Nu sunt nici băutor, nici nu practic jocurile de noroc, aș putea zice că viciul meu este fotbalul. Prietenul și asociatul meu, Claudiu Balog, mă ceartă uneori că aloc mult timp fotbalului, dar este un viciu frumos.
- Pe câți prieteni simțiți că vă puteți baza oricând și în orice situație?
- Cred că pe 4-5, absolut oricând. E un număr mare în lumea actuală.
În copilărie, îmi doream foarte mult să fiu fotbalist. În clasa a XII-a, m-aș fi putut îndrepta către fotbalul profesionist, dar, când i-am zis mamei acasă, mi-a spus ferm: "Din acest moment, te va interesa doar învățătura!". Uneori, îmi mai imaginez că sunt pe un teren de fotbal și joc.
- Răzvan Zăvăleanu
- Care sunt trei particularități care vă definesc ca om în viața de zi cu zi?
- Poate părea greu de crezut, nu știu dacă sună a laudă de sine, mă definește ideea de a-i ajuta pe cei ce au nevoie de ajutorul meu. Așa m-a educat mama, să fac lucrurile cu bunătate, să privesc cu empatie orice persoană care vine în fața mea cu o problemă. Cred că sunt loial. Dincolo de orice s-ar putea întâmpla financiar, nu voi pune banii înaintea loialității. Și sunt o persoană care își iubește tare familia, sunt recunoscător mamei și soției mele pentru rolul pe care l-au avut în viața mea.
- Ați vizitat tot mapamondul. Unde vă place cel mai mult?
- Cel mai frumos loc de pe pământ e România. Și-mi plac locurile legate de mare. Pot fi acuzat de un naționalism exacerbat, dar avem de toate în România. Și locuri frumoase.
- Și atunci de ce există vorba "țară frumoasă, păcat că e locuită!"?
- Din păcate, ne urâm prea mult, ne uităm prea mult în curtea vecinului, suntem invidioși prea mult pe succesul altuia.
Fiind crescut de o mamă singură, amprenta feminină este puternică. Am găsit în soția mea o altă susținere uriașă. Nu știu cum sunt alții, dar n-aș avea motivația muncii de zi cu zi fără soția mea, fără copii, trebuie să ai la cine să te întorci cu drag, să-ți spui păsurile.
- Răzvan Zăvăleanu
{{text}}