Jucătorii, staff-ul tehnic și conducătorii lui Dinamo au mers azi la Brănești, la mormântul lui Cătălin Hîldan, în ziua în care se comemorează 23 de ani de la decesul „Unicului Căpitan”.
Pentru fotbalul românesc şi mai ales pentru fanii dinamovişti, 5 octombrie este una dintre cele mai triste amintiri. Este ziua în care, în 2000, Cătălin Hîldan a decedat pe teren.
În minutul 74 al meciului amical dintre SN Olteniţa - Dinamo, Hîldan, care avea 24 de ani, a suferit un accident vascular cerebral, decesul fiind constatat de medicii de la spitalul din Olteniţa.
De atunci, Dinamo a decis retragerea tricoului cu numărul 11, iar fanii din Peluza Cătălin Hîldan cântă la fiecare meci în memoria „Unicului Căpitan".
Născut pe 3 februarie 1976, Hîldan a debutat la Dinamo în 1994 și a bifat 138 de meciuri pentru echipa alb-roșie. Fostul mijlocaș defensiv a avut și 8 convocări pe echipa națională, pentru care a marcat un gol.
Dinamoviștii au mers la mormântul lui Cătălin Hîldan
Azi, staff-ul lui Dinamo, în frunte cu antrenorul Ovidiu Burcă, jucătorii, conduși de căpitanul Răzvan Patriche și acționarii Andrei Nicolescu și Eugen Voicu au mers la Brănești, pentru a-l omagia pe fostul jucător.
Dinamoviștii au adus o coroană pe care au depus-o la mormânt și au aprins lumânări.
„Pentru noi, Hîldan înseamnă foarte mult. Este un simbol pentru modul în care se lupta pe teren. Era determinat și nu renunța niciodată. E ceva normal să venim aici pentru a-l comemora, așa cum merită.
Am vorbit azi cu jucătorii străini, le-am explicat ce înseamnă. Înțeleg și ei, știu ce a reprezentat și ce reprezintă Cătălin pentru noi. E emoționant...Un băiat atât de tânăr și-a găsit sfârșitul pe teren... ”, a spus antrenorul Ovidiu Burcă.
Mesajul Peluzei Cătălin Hîldan
Azi, fanii din peluza ce-i poartă numele fostului jucător au postat un mesaj emoționant în memoria lui Cătălin.
Un alt 5 octombrie, o altă lacrimă!
E iar ziua aia neagră din an. De cea mai închisă și dureroasă nuanță a negrului, ziua care pentru noi, câinii, e ca un echinocțiu de toamnă. Noaptea este mai lungă, dimineața este mai rece, iar noi suntem mai triști. E ziua în care ne amintim mai tare ca niciodată că Dinamo nu mai este completă și nu va mai fi niciodată, dar și că avem pe cineva acolo sus care ne îndeamnă să luptăm pentru Dinamo din toată ființa noastră și cu toate puterile.
La fiecare 5 octombrie, cerurile sunt mai gri, soarele mai palid, iar ochii noștri mai plini de lacrimi. Un singur nume nu poate fi rostit în această zi blestemată fără ca noi să nu avem un nod în gât și vocea tremurândă: Cătălin. Astăzi, acest nume devine greu ca un sac plin de plumb care atârnă direct pe sufletul D-ului nostru sfânt, făcându-l să se miște încet și poate chiar să se oprească pentru a reflecta.
Căci dacă D-ul este divin, Cătălin este un martir. Este legătura noastră directă cu cerurile, trecând dincolo de sfera muritorilor care vorbesc de sacrificii, dar materializează prea puțin. Când îl strigăm, vorbim, de fapt, cu cerurile și cu Dumnezeu, iar el ne răspunde prin fiecare sentiment simțit în șira spinării atunci când auzim bătaia din palme a peluzei.
Nu în ultimul rând, Cătălin este un idol. O prezență de care fotbalul duce lipsă ca de o vitamină esențială. Și nu doar fotbalul, ci societatea în general nu mai are idoli, căci nu mai există oameni cu spirit de sacrificiu, oameni care să se identifice cu un ideal. Cătălin este la același nivel cu Florea Dumitrache, Cornel Dinu sau frații Nunweiller, nume grele fără de care Dinamo ar fi fost cu totul diferită, iar noi am fi iubit Dinamo altfel.
Pentru că, la bază, Cătălin Hîldan înseamnă Dinamo!
Ne este dor de tine. Și vom duce mai departe lupta ta crâncenă. Ești mereu puterea noastră, Căpitane! 5 Octombrie negru.
- comunicat Dinamo
{{text}}