Vasile "Mao" Constantin (86 ani) este un personaj respectat și recunoscut în lumea rugbyului din România, dar și în Portugalia. A evoluat până la nivel de juniori, la Constructorul București, dar accidentările l-au determinat să renunțe la cariera jucător.
"Mao" e o poreclă din copilărie: "Fratele meu mai mare s-a dus odată la școală cu ochii lipiți, de la o afecțiune. I-au spus «Mao». Iar mie mi-au zis «Mao mic». Cu timpul mi-a rămas doar «Mao». Mi-a plăcut, acum face parte din numele meu".
A terminat Facultatea de Educație fizică cu specialitatea rugby și s-a dedicat antrenoratului. A cucerit numeroase titluri ca tehnician la nivel juvenil, unde are la activ 13 campionate cu Locomotiva, dintre care 8 consecutive, în perioada '70-'90.
„Acum 25-30 de ani, portughezii erau în mare criză, acum nu le mai putem face față”
După ce a activat doi ani ca antrenor federal, în 1992 a plecat în Portugalia, unde în primii doi ani a predat la facultatea de sport și a antrenat echipa de seniori de la Academica Coimbra. Apoi, alți 13 ani a condus diverse formații de juniori ale clubului. Șe aștepta la progresul lusitanilor, care au furnizat marea surpriză, obținând prima lor victorie la un Campionat Mondial, duminică seară, când au învins Fiji (24-23), după ce anterior remizaseră cu Georgia (18-18).
"Da, toată lumea investește, are programe, proiecte, crește, se dezvoltă, numai noi ne scufundăm. Când m-am dus eu acolo, la începutul anilor '90, portughezii erau în degringoladă cu rugbyul. Eu venisem cu reguli clare, dar ei erau amatori, mi s-a spus că nu se pot antrena de trei ori pe săptămână. Le-am și zis, «nu te antrenezi, nu joci!».
Am pierdut finala Cupei pentru că demiul meu nu a putut să vină la antrenamente înaintea jocului. Cum spuneam, erau amatori, noi eram mult deasupra lor. Așa că am renunțat la seniori și am început să le pregătesc copiii și juniorii, pe baza unui proiect bine structurat, un program conceput de mine, din experiența acumulată de-a lungul anilor.
Eram profesor universitar, am și predat acolo primul curs de rugby care s-a ținut vreodată la ei, la Facultatea de Sport. Nu avuseseră așa ceva. Prezența mea acolo chiar a produs emulație. Gândiți-vă că în '96 îi băteam la București cu 92-0! Asta era pe atunci diferența. Acum nu mai putem să le facem față, asta e adevărul", povestește octogenarul.
Care își mai amintește că "portughezii aveau 4-5 loturi lărgite când am plecat eu de acolo. Se apucaseră serios de treabă".
7 înfrângerila rând are naționala României de rugby în 2023, egalând recordul negativ, care data din 1995: am pierdut trei meciuri-test plus cele 4 de la Mondial, ultimele 6 la diferențele cele mai mari all time în confruntările directe cu Georgia, Italia, Irlanda, Africa de Sud, Scoția și Tonga
„Petrache m-a ținut în picioare, la ușă”
În ciuda vârstei, e "verde" și la curent cu mai tot ce se întâmplă, "de fapt, cu tot ce nu se mai întâmplă de ani mulți în rugbyul de la noi". Înainte să revină în țară spunea că "abia așteptam să mă întorc acasă, să-mi pun planul în aplicare, să restartăm rugbyul juvenil în România. Dar când am venit, am cerut o audiență la Alin Petrache, care la început nici nu m-a primit.
Apoi, când, în sfârșit, ne-am văzut, m-a ținut în picioare, la ușă. I-am spus că vreau să-i organizez activitatea juvenilă, dar mi-a răspuns că să-mi văd de treabă, că știu ei ce e de făcut. Da, adevărul e că s-a dovedit că știau. Mai jos ca acum nu am fost niciodată.
Și nici nu știu cum o să ne revenim cu aceiași oameni la conducere. Când am plecat de la Petrache am intrat la Mănăstirea Cașin și m-am rugat să-i dea Dumnezeu ce-i trebuie rugbyului românesc".
15 aniau trecut de la apariția cărții "Bucurii si tristeți în rugbyul romanesc", scrisă de profesorul universitar și antrenorul Valentin "Mao" Constantin
"Unii din federație ar trebui să fie interziși pe terenurile de sport"
Fostul antrenor a văzut meciurile României de la Mondial și a observat că "băieți au mari carențe individuale, dar și de tactică. Pentru că sunt lucruri pe care le înveți la juniorat, nu le mai poți deprinde când ești senior. Asta pentru că nu avem antrenori bine pregătiți la juniori. Am avut și ceva momente bune cu Tonga, dar e prea puțin.
Doar cu momente nu poți să câștigi meciuri. Federația făcuse o Academie pentru antrenori. Se faceau câte două stagii cu câte 25-30 de cursanți, să-i țină informați cu cerințele la zi ale rugbyului profesionist. Dar după numai un an, antrenorul federal Toni Mitrea spunea că Academia nu justifică speranțele puse în ea. Însă o mai țin și acum, cheltuie sume enorme, dar fără niciun efect.
Cine să pregătească viitorul? De aceea e terminat rugbyul românesc. Trebuie să se aleagă o structură serioasă. Eu am mai scris și pe Facebook, «Demisia! Demisia!"». Alin Petrache trebuie să plece, cu toată echipa lui. Unii ar trebui să fie interziși pe terenurile de sport. Petrache a distrus tot, nu vedeți că pierdem, pe bandă rulantă, cu toate echipele naționale, indiferent de vârstă?! Și tot nu se mișcă nimic. Acum au dat drumul la un campionat de rugby în 7.
Păi, în tările cu rugby serios, există o structură separată. E practic alt sport, se cer altfel de calități decât la rugbyul clasic, în 15. Dar cine să facă asta, că Petrache și ai lui își urmăresc doar propriile interese?! Chiar nu știu cum o să mai ieșim la suprafață cu rugbyul românesc".
{{text}}