„Naționala” României debutează în calificările Euro 2024 miercuri, 11 octombrie, la Mioveni, de la ora 17:30, contra Bosniei. Apoi, pe 14 octombrie, la Kozani, vom juca contra Greciei.
Mariana Târcă (61 de ani), una dintre cele mai mari handbaliste ale României, deține și în prezent recordul all-time pentru echipa națională (355 de meciuri și 2.043 de goluri).
Acum se ocupă de coordonarea tuturor secțiilor de la Transilvania Brașov și vorbește pentru GSP.ro despre ce-a însemnat pentru ea prima reprezentativă.
Chiar dacă spune că „situația handbalului românesc e una foarte dezbinată cu foarte multe răutăți", Mariana Târcă e de părere că "trebuie să nu mai trăim într-un jucător sau doi, să trăim ca echipă", dar și că "jucătorii cei mai în formă să fie în echipa națională, să reușim să creăm o echipă națională unită, puternică".
Mariana Târcă: „Am iubit «naționala» exagerat”
- Doamna Târcă, în dreptul dumneavoastră scrie 335 de meciuri și 2.043 de goluri!
- Aș fi venit la echipa națională și pe jos!
- Performanța e încă în picioare.
- Au fost momente când deja aveam o vârstă și ziceau să vină din spatele meu și alte fete. Era Steluța Luca sau alte jucătoare care veneau din urmă cu potențial. Dar veneau calificările la Campionatele Mondiale, Europene, se pierdea un meci și mă chemau: "Hai, Mariana!".
- Adică erați mereu chemată să ajutați.
- Și am venit întotdeauna cu tot dragul. Este ceea ce am iubit exagerat.
- Adică nici nu erați deranjată de context?
- Nu am putut să mă supăr niciodată când au zis că "Nu mai ești bună". Sau după mă sunau cu: "Hai, ne trebuiești". Trebuia să depășim momentele astea și cred că cine reușește să facă lucrul ăsta dă dovadă de un caracter foarte puternic și foarte frumos.
„Să-ți ajuți echipa joci oriunde”
- Cea mai frumoasă amintire la echipa națională care ar fi?
- Pfff! Sunt foarte multe și n-aș putea să dau un moment anume, dar o să vă povestesc un moment foarte frumos. Campionatul Mondial din 1996 unde se punea problema că trebuia să aibă jocuri în picioare și Steluța Luca.
- Așa.
- Steluța devenise pe plan intern o certitudine. Noi nu aveam conducător de joc mai puternic în perioada respectivă. Era o dilemă... Cum să-mi spună și ce să-mi spună.
- Adică să intre și Steluța, dar să vă mute poziția dumneavoastră.
- Da. Și am venit eu în ajutorul antrenorului Gicu Ionescu. "Balamuc", cum era porecla dânsului. Și i-am spus: "Pot să joc eu în centru, să fiu conducător de joc". S-a bucurat că ideea a venit de la mine și a fost o satisfacție deosebită.
- Spuneți-mi...
- La acel Campionat Mondial am ieșit în echipa ideală cel mai bun conducător de joc. Deci? Nu contează pe ce post joci, dacă vrei să-ți ajuți echipa, o faci de oriunde.
- Vă bucură sau vă deranjează că sunteți considerată Hagi al handbalului feminin românesc?
- Nu știu dacă sunt normale comparațiile. Suntem fiecare ce suntem pe domeniul lui, acolo. Nu semănăm unul cu celălalt, suntem diferiți. Fiecare are calități dominante diferite, dar valoarea nu ne-o ia nimeni.
- Mai mult vă deranjează.
- Comparațiile nu-și au rostul. Eu sunt Mariana Târcă! El este Gică Hagi. Am fost doi sportivi care au reprezentat România la un nivel înalt și-au făcut-o cu cinste și onoare.
„Copiii pot rămâne afectați de la presiune”
- Fata dumneavoastră, Sorina, face și ea handbal de performanță. Ce-a furat de la dumneavoastră?
- Sorina n-a furat doar de la mine, chiar dacă eu am învățat-o tot ce-am crezut și simțit, tot ce mi-a plăcut. Ea a furat de la fiecare. De la doi ani, de când am început să lucrez la Oltchim, făcea încălzirea cu fetele. De-acolo mi-am dat seama că are o inteligență motrică ieșită din comun. Imita foarte bine... N-a trebuit s-o corectez în nimic. Am canalizat-o în mai multe direcții. A făcut înot, tenis de câmp, dar fiind în sală tot timpul cu mine s-a jucat.
- Nu a fost grea relația asta părinte-copil?
- Cu ea am fost cea mai exigentă! Nu puteam să-i fac o observație unei colege, fără să-i fac și ei. Am învățat un lucru foarte important lucrând cu fetele fiindcă am simțit-o pe pielea mea.
- Mamă acasă, antrenoare în sală.
- Când pupi o fată, trebuie să le pupi pe toate. Când o cerți pe una, le cerți pe toate ca să nu existe supărare. Lucrul cu fetele este total diferit. Bărbații pot să-și mai spună și o înjurătură că se împacă la o bere.
- Dar evident și pentru ea a fost o presiune uriașă. Ca la Ianis Hagi, nu?
- Este dureros când vezi... Nu ne-am dorit în mod deosebit, ca părinți, să ne urmeze copiii cariera. Dar când vezi că un copil are calități și aptitudini pentru ceva, el ar trebui să fie judecat după ceea ce este el și nu după ceea ce au fost părinții.
- Ați spus bine, ar trebui.
- Pe Sorina, ca și pe Ianis și pe orice copil care are părinte parte din fenomen, este o presiune exagerată! Persoanele care pun presiunea asta nu-și dau seama că respectivii copii pot rămâne afectați. Antrenorii sunt creatori sau demolatori de sportivi de mare valoare, personalități, caractere. D-asta este foarte greu și trebuie să cunoști fiecare sportiv în parte, ca să-l iei așa cum este el. Nu sunt doi la fel!
20 de lei costăcel mai ieftin bilet pentru meciul de handbal dintre România și Bosnia Herțegovina, iar cel mai scump costă 40 de lei și se pot cumpăra online, dar și de la sala din Mioveni
{{text}}