Discursul lui Alin Petrache provoacă greață: Stă doar cu mâna întinsă la stat, dar ne ține lecții despre mândria națiunii

„Luptăm pentru pasiune, pentru onoare și luptăm cu mândrie pentru națiunea noastră. Vom continua să luptăm, să ne îmbunătățim și să aducem mândrie națiunii noastre". 

Erau necesare câteva kilograme bune de lămâi pentru cine a ascultat sau a citit discursul pe care Alin Petrache, șeful Federației de Rugby, l-a avut după prestațiile umilitoare de la Campionatul Mondial. Un discurs citit de pe foaie, un discurs de o limbă de lemn demnă de un stejar vechi de sute de ani.

Singurul scop al alibiurilor prezentate: să-și salveze postul

Greața a fost prezentă pe tot parcursul celor rostite de Petrache. "Ne-am măsurat forțele cu cele mai mari echipe din lume, echipe care dispun de bugete mult mai mari și de condiții de antrenament de top. Cu toate acestea, am reușit să ne menținem ca una dintre cele mai bune echipe ale națiunii noastre românești și să concurăm în competiții elitiste. Acest lucru nu e o coincidență, este rezultatul muncii asidue, pasiunii și eforturilor făcute de acest grup". Plenarele PCR ar fi fost invidioase pe acest gen de mesaj.

Nici nu poți să comentezi pe marginea a ceea ce spune șeful rugby-ului. E atât de indecent în a scuza eșecul și de a promite practic nimic, de genul "luptăm să aducem mândrie națiunii noastre", încât e la fel de inutil să încerce cineva să-i atragă atenția că tot ceea ce spune e cu un singur scop: să-și salveze postul. De fapt, a și susținut că nu se gândește să demisioneze.

Ne-ar mai putea ajuta, în sens sportiv, doar un centru paliativ

În schimb, a ridicat vocea atunci când a vorbit despre finanțare. Despre finanțarea de la stat, evident. "Trebuie să solicităm condiții mai bune, finanțare mai decentă. Pentru a concura la cel mai înalt nivel, avem nevoie de resurse și de sprijin", ne transmite domnul Petrache. De fapt, nu pentru noi a vorbit, ci pentru politicieni.

Același șef de federație ne înșiră bugetele echipelor cu care am jucat. Știm și noi că Irlanda, Africa de Sud, Scoția și multe alte țări sunt mai bogate, inclusiv la rugby, decât România. Scuză înfrângerile prin disproporția bugetelor, de parcă s-a pus vreun moment în discuție că noi am fi putut juca la acest Mondial de la egal la egal cu respectivele reprezentative. În realitate, România a fost bătaia de joc a tuturor, prestații umilitoare, demne de milă atunci când priveai meciurile. Inclusiv presa internațională a mers în această direcție, de compătimire și milă pentru „tricolori".

În mod normal, după cum am arătat, ca națională, după acest turneu final, am avea nevoie de internarea într-un centru paliativ, sportiv vorbind, nu de finanțare pentru a mai practica rugby-ul.

A doua federație din România, la sporturile de echipă, cu cei mai mulți bani de la stat în 2023

Să ne întoarcem la bani. Ne spune Petrache că bugetul primit de la Agenția pentru Sport a fost de 6,2 milioane lei. "Doar 6,2 milioane lei", susține șeful FRR. E puțin 1.250.000 de euro? Ce n-a spus Petrache e unde se plasează rugby-ul în topul sportului românesc, ca finanțare de la stat, pe anul 2023. N-a spus-o el, o spunem noi:

1. E a doua federație, la sporturile de echipă, care a primit cei mai mulți bani, prima e cea de baschet, cu 1.370.000 de euro.

2. Doar 3 federații, per total, au avut o felie mai mare din banii publici: canotaj (2,8 mil. euro), baschet (1,37 mil.) și natație (1,3 milioane), iar luptele și gimnastica au avut tot 1,25 milioane euro.

În rest, nicio altă federație nu a încasat mai mult. Nici handbalul, nici voleiul, iar performanțele acestor două federații sunt peste ceea ce a reușit/n-a reușit rugby-ul la Cupa Mondială.

Și ca să avem o imagine mai clară despre câți bani a rulat rugby-ul în ultimii ani, să parcurgem tabelul următor:

Aproape 8 milioane de euro în ultimii 5 ani.

Cum aflăm dacă altul, în locul lui Petrache, ar fi mai bun?

"Nu mă gândesc să demisionez", ne-a mai spus Petrache. E viziunea clasică a românului stăpân pe banul public. Care crede că îl poate cheltui oricum și nu are nicio responsabilitate. Să stai cu mâna întinsă la stat e ușor. Să ceri bani mai mulți, baze, stadioane, terenuri de antrenament, toate făcute de stat, iarăși e simplu. Să fii manager bun, să cauți și să obții finanțare și din sectorul privat, să atragi sonsorizări care să-ți dubleze sau chiar tripleze bugetul, asta e greu. Dar acesta trebuie să fie rolul unui președinte de federație. Nu acela de a sta cu mâna întinsă pentru a primi ceva din partea statului!

Petrache ne zice, practic, că a făcut maximum cu ce a avut la dispoziție. Poate că are dreptate. Dar poate să și admită că altul ar fi reușit mai mult dacă era în locul lui? Statul probabil nu are mai mulți bani pentru sport. Și atunci ce facem, păstrăm în funcție un om care doar se plânge, în loc să caute soluții și să-și asume eșecurile?

Decența a devenit o povară, nu o virtute

Într-un sport, rugby-ul, în care se spune pe bună dreptate că există doar caractere adevărate, iar decența și respectul pe teren sunt ireproșabile, m-aș fi așteptat ca și cei care îl conduc să fie prelungirea jucătorilor. Să aibă decența de a pleca atunci când e clar că sunt vinovați. Petrache nu o face. Știți de ce? Fiindcă decența în România e o povară, nu o virtute.

Nu ne rămâne decât să avem tot timpul lămâi la îndemână. Fiindcă vor fi tot mai mulți cei care ne vor spune că luptă ca să aducă „mândrie națiunii noastre". Cu Alin Petrache port-drapel!