Virgil Stănescu, invitatul din această săptămână al emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”, a fost timp de zece ani căpitanul echipei naționale de baschet a României și a fost desemnat de cinci ori cel mai bun jucător de baschet român! A început baschetul în România, iar în 1998 a primit o bursă care i-a schimbat viața. La Universitatea Alabama de Sud.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Virgil, dă-ne niște detalii din perioada petrecută la Universitatea din Alabama de Sud.
- În America aveam bursă de studiu, masă, casă. Stăteam în campus. Ei nu au voie să-ți plătească bani în mână. Fiind internaționali ne mai dădeau 500 de dolari pe semestru pentru haine și altele. În rest, trebuia să muncesc pentru bani și aveam voie să muncesc doar în campus fiindcă nu aveam „carte verde”.
- Zi-mi, te rog.
- Și nu aveau voie să te plătească mai mult decât minimum pe economie. Deci luam 5,25 dolari pe oră. Munceam când puteam ca să mai am bani de buzunar. Lucram într-un birou al studenților internaționali, iar eu făceam partea de logistică.
- A fost diferită situația când ai ajuns la Atlanta?
- Majoră! Acolo eram cu jucători de NBA și contractul minim era de 500.000 de dolari pe an. Șocul pe care l-am avut a fost să văd viața aia și oamenii ăia. Ei chemau limuzina să meargă până la benzinărie să-și ia chipsuri. Zburam cu avionul privat al echipei.
- Alte condiții...
- După viața de Colegiu, unde munceam pentru fiecare ban pe care-l aveam, am ajuns cu oameni care scoteau lanțul de la gât de 70.000 de dolari și-l agățau de cuier când se duceau la antrenament. Și care mergeau la mall și-și lăsau hainele vechi acolo. Genul ăla de extravaganță care nu m-a definit niciodată, dar a fost un șoc.
- Interesant.
- Da. Am vândut și hot dog la meciurile de baseball. Ne duceam la meciuri de baseball să vindem, să mai lucrăm. Aveam fanii Jaguars și ne luau un autograf, dar ne luau și un hot dog. N-a fost ușor, dar a fost fantastic. M-au iubit și m-au primit cu brațele deschise. Vorbesc și-acum cu antrenorii, cu cei din organizare, mai merg acolo. Asta face sportul. Vestiarul e un loc aparte, care creează prietenii pe viață.
- Ai câștigat și bine în carieră?
- Am făcut foarte mulți bani. Peste 2 milioane de euro am câștigat din baschet!
{{text}}