Ne plângem de gazon, de nisip, de nocturnă, de orașe, dar nu ne plângem de lipsa de valoare a fotbaliștilor. Norocul nostru este că nici dacă puneam calculatorul să aleagă o grupă mai slabă pentru Euro, nu ar fi ieșit în avantajul tricolorilor.
Zilele trecute citeam textul pamfletarului Eugen Barbu, plin de venin, când îl făcuse pe Rodion Cămătaru “Haplea în chiloți”, apoi, după meciul Craiovei de la Lisabona, 0-0, același scriitor și-a cerut scuze cu celebra: “M-ai învins, Rodioane!”.
Acum, sincer, mi-e foarte greu să cred că dacă ar fi trăit Eugen Barbu ar fi avut vreun text calofilic la adresa titularilor din echipa națională.
Eu îi văd ca pe niște ștrumfi, Stoichiță e Gargamel, Burleanu e Tata Ștrumf, Bodescu e Azrael, iar Edi Iordănescu e Ștrumful Sportiv. Și noroc că jucăm și-n grupa Muppets, pentru că adversarii noștri sunt mai slabi decât prevede regulamentul de fotbal.
Mă uitam la bieloruși și sunt convins că dacă ar intra acum pe teren Sergei Aleinikov, la 61 de ani, ar fi mai fotbalist decât toți băieții ăia care s-au încălțat invers aseară, la Budapesta. Dacă noi n-am fost în stare să batem una dintre cele mai slabe naționale din istoria fotbalului e grav de tot.
Liniște, vorbim după Andorra
Bielorușii aveau două faze, dacă ați observat, atac pornit de la portar, minge pierdută după 3 pase, și fotbal om la om, ca pe vremea lui Petre Libardi, de la Jiul Petroșani. Și noi mai avem curajul să vorbim despre fotbal? Apoi vine Gargamel și ne spune că așa e în România, e normal să apară critici, dar vorbim după meciul cu Andorra, când Tata Ștrumf va scoate prime importante de la sponsorul cu bananele, pentru băieții nefotbaliști, și le va explica ce înseamnă cele 3 puncte. 7 meciuri în care n-ai jucat absolut nimic și ești pe locul 2, asta înseamnă să ai noroc mai mare decât a avut Pițurcă toată viața, deși spunea Fănuș Neagu că “Satana n-a fost botezat cu toată apa!”. Vorbim după Andorra, că poate prindem și primul loc.
Cum s-au prezentat ștrumfii?
Cine n-a văzut meciul, vă garantez că n-ați pierdut absolut nimic, au fost cele mai anoste 90 de minute din istoria echipei naționale.
Cu un Alibec care face doi pași, la al treilea se oprește și ridică din mâini, cu un Denis Drăguș care nu înțelegea dacă e Ștrumful Bucătar sau Ștrumful Glumeț, cu Bancul fotbalului, acest Ștrumf Constructor, care înălța mingi pe post de drone deasupra Budapestei, România arată groaznic.
De aceea nu l-aș învinovăți pe Ștrumful Sportiv că e un selecționer nepregătit, nu are carismă, e adevărat, nu glumește niciodată, e un fel de CTP al sportului rege, dar n-are niciun fotbalist în națională. Sau nu! Să fim realiști! Moruțan a intrat bine tot timpul, pare să fie singurul care înțelege ce-i spune Ștrumful Sportiv, în vreme ce mijlocul, format din Ștrumful cu Ochelari și Ștrumful Fricos, e o combinație care dă erori în orice calcul.
Burcă e Ștrumful Fermier, așa topor de fotbalist l-ar fi făcut invidios și pe Vinnie Jones, când făcea pe teren controale ortopedice neautorizate, pe la Leeds, iar Man e un ștrumf oarecare, glumeț în fața fotbalului.
Când vom avea curajul să fim sinceri și să spunem că asta e o echipă națională mai nepregătită și dezorganizată decât cea prezentă în 1938 în Franța, când ne-a eliminat Cuba, poate abia atunci vom putea vorbi despre reconstrucție.
Cred că și acum am avea meci greu cu cubanezii! Probabil și cu selecționata de singalezi, care muncesc prin București și joacă cricket prin Delta Văcărești. Cam ăștia suntem și noi la fotbal, ștrumfii Europei în grupa The Muppets Show!
{{text}}