Din păcate

„Tricolorii" n-au reușit să câștige partida cu belarușii din pricina slăbiciunii lor, a rezistenței adversarilor și a gazonului.

În privința terenului execrabil, pe alocuri chel, n-ar fi cazul să arătăm cu degetul spre unguri, ci spre belaruși. Având de ales un stadion în Budapesta, unde-s destule, aceștia au optat pentru „arătura” lui Ujpest deoarece le-a convenit.

Au calculat că adversarii, majoritar mai tehnici, se vor împiedica pe și în iarba pârjolită de pe „Szusza Ferenc”.

Au gândit în interesul lor și, cum am văzut, și-au atins scopul. Băieții noștri au acuzat starea terenului, deși nu din cauza lui au ratat victoria și s-au întors acasă cu un egal mai apropiat de eșec decât de succes.

Adevărul e, să nu ne uităm doar la partea goală a paharului!, că "tricolorii" n-au tras nicio clipă pe dreapta, la umbră. Dimpotrivă, au vrut, s-au străduit, au transpirat. Numai că, din păcate, "forța grupului", actualul slogan federal, n-a fost suficientă pentru obținerea celor 3 puncte după care ne ardea buza.

Nu atitudinea le-a lipsit lui Stanciu et Comp, de acord cu Edi Iordănescu. Le-au lipsit însă altele. În principal, omogenitatea și eficacitatea.

Concret, ceea ce Edi numea „ultima pasă”. Atât că, iar din păcate, fără ea e foarte greu să dai gol. Inclusiv în situația în care, precum jucătorii români joi seara, domini autoritar și ataci 3 sferturi din meci.

Naționala a suferit, poveste mai veche, și din pricină că nu posedă un lider, un coordonator. Un cap limpede capabil să-i conducă pe ceilalți, să-i mobilizeze. Cel mai indicat pentru acest rol părea să fie Nicușor Stanciu, recomandat de vârstă, de experiență, de prestigiu și, not the least, de banderola de căpitan. 

Dar și el, de câțiva ani rupt de fotbalul competitiv, se simte din ce în ce mai puțin bine în haina respectivă. Parcă-l strânge tot mai tare.

Și mai trist e că, din păcate, n-am observat nicio strategie în prestația reprezentativei. Nicio tactică, nicio idee, nicio schemă. Transformat din atac în asalt la poarta belarușilor, iureșul s-a dovedit unul orb, confuz. Un fel de heirup de șantier, cu mingi trimise înainte să fie și să se găsească în speranța că vor greși adversarii. Care, cât de modești sunt, de la periferia performanței, au greșit mai rar decât ne-am așteptat. Dar nici atunci n-am știut profita.

Conștient că în urma războiului mulți viteji se-arată, mă abțin să-i mai reproșez lui Iordănescu, am scris aseară, că a întârziat înlocuirile.

Că s-ar fi cuvenit, părerea mea, să renunțe mai repede la Man, personaj parcă din alt meci cu excepția unei recuperări din startul reprizei secunde.

Să nu-l țină atât pe bancă pe Moruțan, considerat mai inventiv, cu mai multă imaginație. Nu există însă nicio garanție că, dac-ar fi schimbat mai devreme, scorul ar fi fost altul.

Ratând un succes pe care l-ar fi meritat, "tricolorii" au pierdut un tren important spre Euro 2024. Nu cel din urmă, însă important, sigur cunoașteți calculele la calificare.

Acum, când duminică ne trebuie victorie ca aerul, ar fi chiar îngrijorător să tremurăm că vine Andorra la București! Dacă nu mă înșel, cum nădăjduiesc, lucrurile stau rău. Din păcate, foarte rău.