Narcis Coman (76 de ani) a fost primul portar desemnat Cel mai bun fotbalist român # Coleg cu Ovidiu Ioanițoaia la juniori, a continuat cariera de fotbalist, apărând în peste 200 de meciuri în Liga 1 # Își amintește amuzat cum a fost cumpărat pe un vagon de tablă, dar și pe un rând de echipament și dezvăluie sacrificiile pe care le-a făcut
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Narcis, trebuie să le spunem oamenilor că noi am fost colegi de echipă.
- De multe ori, stând de vorbă cu colegii de-ai mei, le spuneam de tine, Ovidiu. "Am fost colegi la Giurgiu, la juniori, prin '62-'63, jucam împreună. Era plin de talent...". "Nu se poate, domne! Cum, ochelaristul?!", "Da, ochelaristul". "Foarte mare talent, dar i-a plăcut mai mult școala". Și pe undeva n-a fost o greșeală.
- Antrenorul nostru a fost Marin Anastasovici.
- Un singur lucru nu am înțeles la el și nu l-am întrebat niciodată. De ce mă ținea mereu rezervă? Mereu, mereu mă omora la antrenamente, dar eram rezervă. Cu ceilalți nu făcea, dar cu mine făcea antrenamente extraordinare. Mai târziu mi-a prins foarte bine. Și mi-a mai prins bine groapa cu nisip.
- Adică?
- La un antrenament, Anastasovici m-a văzut că plonjez cu ochii deschiși. Și mi-a zis: "Băi băiatule, tu nu ești de groapa cu nisip! Forță ai, plonjoanele le faci cu mult curaj. Tu rămâi chior dacă plonjezi la groapa cu nisip". Mulți portari plonjează cu ochii închiși, eu o făceam cu ei deschiși. A fost ceva din naștere, nu pot să-mi dau seama. N-ați văzut că sunt șuturi care pleacă pe poartă, dar mai lovesc un fundaș, însă tu ai plecat în plonjon și iei gol. Dacă ai ochii deschiși, mai poți să salvezi ceva.
- De la Giurgiu ai plecat la Oltenița.
- Și m-au cumpărat pe un vagon de tablă! Am fost selecționat la echipa regiunii București și-am fost la Mediaș cu alte trei regiuni. Acolo m-au văzut Gigi Ola și nea Gorgorin. M-au remarcat la Șantierul Naval Oltenița. O altă șansă a fost că secretarul de partid de la Oltenița era Mazdrag, care era din Giurgiu. Ca să-mi dea dezlegarea le-au cerut un vagon de tablă pentru șantierul din Giurgiu.
- După ai ajuns la UTA...
- Și au dat pe mine un set de echipament. Au dat tricouri, pantaloni, jambiere și un rând de treninguri. După mine au luat toți, numai eu n-am luat nimic. Eu am fost mulțumit că m-am dus în Divizia A. Am fost prost, nu doar fraier! Ăsta e adevărul! Eu n-am avut pretenții și mi-am dorit să joc pentru că am iubit fotbalul extraordinar de mult. Nu l-am înșelat, nu l-am trișat niciodată.
{{text}}