Deși "tricolorii" i-au surclasat pe andorrani și, ajutați de egalul-surpriză de la St. Gallen, au devenit liderii grupei, apreciez că nu-i cazul să ne entuziasmăm.
Încă nu-i momentul. Deoarece Andorra e, conform rankingului FIFA, a patra cea mai slabă națională din Europa, numai Gibraltar, Liechtenstein și San Marino aflându-se sub ea. Dar și în ideea că ultimele meciuri ale României, contra Israelului și a Elveției, vor fi cele mai dificile.
În consecință, deși mulțumiți de parcursul echipei, asta în ciuda unor prestații neconvingătoare, chiar șterse, recomandabil e, și logic, să păstrăm măsura. Cât calificarea la Euro 2024 nu-i o certitudine, să nu zicem hop până n-am sărit gardul.
Părerea mea e că succesul categoric de duminică a evidențiat, pe lângă efortul și concentrarea colectivului, doi oameni. I-a scos în față pe Edi Iordănescu și pe Ianis Hagi, ambii arătați cu degetul, ba și huiduiți o lungă perioadă. Criticați cu asprime, dar și contestați virulent, ceea ce înseamnă altceva. Pentru că una e să reproșezi și alta să negi, diferența dintre a dojeni și a desființa e uriașă.
România a obținut cea mai clară victorie din campania preliminară pentru EURO 2024, 4-0 cu Andorra. Ianis Hagi (24 de ani), MVP-ul partidei, este optimist în privința calificării la turneul final.
Unii i-au imputat lui Iordănescu jr. că a fost uns selecționer politic și la presiunea tatălui său. Ca unul care-l cunosc pe Puiu Iordănescu de peste 50 de ani și știu ce fel de om e, corect și inflexibil, nu-l văd să-i fi pus pile lui Edi. Nu-i stilul său. Pe junior cu siguranță însă că l-au ajutat numele Iordănescu și prestigiul tatălui.
La fel i s-a imputat lui Ianis că n-ar fi îmbrăcat niciodată tricoul tricolor dacă nu era fiul cui e. Că s-a bucurat mereu de un regim privilegiat prin aceea că a moștenit gloria părintelui său și a profitat de ea. Mi-e teamă că s-a exagerat pe amândouă aceste teme.
Dincolo de declarația, ușor teatrală, că naționala a jucat cu gândul să-i facă fericiți pe copiii din tribune, când ea a jucat, firește, ca să câștige și să se califice, Edi a dovedit inspirație în alcătuirea garniturii de start și în mobilizarea ei.
Mai rămân însă unele întrebări fără răspuns în ceea ce-l privește. De ce, spre exemplu, nu l-a folosit pe Fl. Coman și cu Belarus?! Dar pe Sorescu?!
De notat și că, bilă albă pentru selecționer, echipa e-n grafic. Cum e neînvinsă de 8 meciuri și posedă șanse reale de calificare, meritele lui Edi sunt mai greu de tăgăduit. Iar dacă, Doamne ferește!, naționala se va îneca la mal, căci orice pare posibil în această grupă nebună, Iordănescu va plăti cu postul. Nu-l va apăra nimeni și nici nu-l va ierta.
La rându-i, cu gol, assist și penalty scos, Ianis trebuie considerat MVP-ul întâlnirii, subscriu opiniei exprimate de Ilie Dumitrescu la TV și dezvoltate de Adrian Ilie. Recuperat după o accidentare teribilă, urmată de o intervenție chirurgicală complicată, Hagi avea nevoie, și încă mai are, de susținere. De încurajări, nu de ironii și, cu atât mai puțin, de jigniri. Care n-au lipsit, dimpotrivă.
Atât că noi, românii, n-am învățat să ne prețuim cum se cuvine valorile, câte mai sunt ele, nu mă refer neapărat la cei doi. În timp ce străinii o fac și le aplaudă, noi le fluierăm. După care ne mirăm, de ce oare?, că mulți dintre cei care promit ne întorc spatele. Din păcate pentru ei, și, mai ales, pentru noi.
{{text}}