Ogăraru, Iuda din Ghencea

Zilele trecute, pe Facebook-ul Clubului Sportiv al Armatei ”Steaua București” a fost publicat un video de promovare a activităţii Academiei. 

Nimic rău, mai ales că el vine într-o perioadă în care o parte dintre fani critică selecţia făcută în vară la echipa mare. Ba mai mult, nu doar ei, ci şi nume importante ataşate de proiectul celor din Ghencea au propus ca atenţia să fie îndreptată, cu prioritate, spre puştii crescuţi la grupele de juniori, o astfel de reorientare fiind văzută şi ca un ultim mod de a atrage suporteri pe stadionul pe care, în dese rânduri, formaţia antrenată de Opriţa a jucat cu tribunele goale.

"Steaua a dat fotbalului românesc jucători de legendă, care au făcut carieră în tricoul roș-albastru și apoi în cel al naționalei României. Anghel Iordănescu, Ștefan Sameș, Marcel Răducanu, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu sau George Ogăraru sunt nume care au făcut din Steaua cea mai galonată echipă a fotbalului românesc"

Rândurile de mai sus sunt preluate din prezentarea făcută de cei care se ocupă de pagină. Iordănescu, cel mai bun marcator din istoria Stelei! Sameş, unul dintre cei mai puternici fundaşi pe care i-a dat vreodată România! Răducanu, un talent uriaș al fotbalului românesc! Petrescu şi Dumitrescu, puştii care şi-au făcut loc printre componenţii uneia dintre cele mai puternice echipe de pe continent din a doua jumătate a anilor 80! Şi George Ogăraru...

Dar cine este Ogăraru?

A debutat în toamna lui 1998, perioadă care, conform deciziei Curţii de Apel, nu mai aparţine clubului militar, ci celor de la AFC. Dar nici pentru asociaţia lui Păunescu nu a fost un nume important. Din august 1998 pînă-n decembrie 2002, Ogăraru a strâns mai puţine meciuri în A cu Steaua (23) decât a jucat cu CSM Reşiţa în B (25). Au urmat cei mai de succes ani: două titluri, bucuria primului gol în campionat pentru roş-albaştri, eliminarea Valenciei, parcursul euro-fantastic din 2005/06, toate în tricoul unei singure echipe, dar care, conform Justiţiei, nu este CSA, ci FCSB. Aşadar, de unde-l luăm pe Ogăraru?

Cu siguranţă, nu de la naţională, pentru care a bifat doar 11 meciuri (6 integralist). Nici de la Ajax, unde a rămas, cel mult, un trecător.

Repet, ce-l recomandă pe Ogăraru să fie pus de către angajaţii clubului lângă cei 5 coloşi?

• Jucător "de legendă"? Zero meciuri pe prima scenă în „era CSA”. 
• "A făcut carieră în tricoul roş-albastru"? Da, dar este chiar tricoul pe care el şi Armata l-au renegat. 
• "În cel al naționalei României"? Când? 

Totuşi, de ce?

Pentru că s-a pozat mai des cu copia CCE decât au făcut-o toţi componenţii generaţiei 1986? Sau pentru că a crescut în curtea clubului? Dacă reducem totul la ultima variantă, întrebarea mea este, merită trecut înaintea lui Costică Ştefănescu?