Deși gazdă a actualelor Mondiale de rugby și socotită una dintre favoritele la titlul suprem, Franța s-a văzut eliminată încă din faza "sferturilor" în urma eșecului la limită, 28-29, suferit în fața Africii de Sud. Întrucât balonul oval e foarte popular în Hexagon, federația de specialitate având înregistrați 985.000 de jucători (România 5.000 cu copii și juniori), firește că înfrângerea i-a întristat pe cei 80.000 de spectatori ce umpluseră până la refuz tribunele de pe Stade de France din Saint-Denis, Paris.
"Pietrificați", cum i-a descris presa, ei s-au cufundat "într-o tăcere furioasă" odată cu fluierul final. Dar atât. Nimeni n-a huiduit, nu s-au auzit fluierături și nu s-a scandat, ca la fotbal, "Demisia, demisia!".
Din contră, publicul i-a aplaudat generos pe Springboks. Care, permiteți o întoarcere în timp, au disputat primul lor meci internațional, împotriva unei echipe a Insulelor Britanice, pe 30 iulie 1891. Aplauzele cu care au fost răsplătiți sud-africanii au demonstrat din nou, iată un loc comun, că lumea rugby-ului e una aparte, specială. Mult diferită de cea a fotbalului, de pildă, nu descopăr eu acum America.
Mă opresc să compar ce se întâmplă la nivel înalt în acest sport cu ce se petrece la noi deoarece nu vreau să se înțeleagă că încerc să justific în vreun fel comportarea "tricolorilor" la CM. Sub denumirea de "Stejari", cei care mor întotdeauna în picioare!, aceștia au pierdut toate întâlnirile susținute, ba și la diferențe rușinoase.
Mai invoc însă un argument: dacă bugetul rugbyului românesc e de 1,5 milioane de euro, cel din Franța se ridică la 125 de milioane și e doar al treilea, căci Anglia beneficiază de 219 milioane, iar Noua Zeelandă de 178 la, atenție!, circa 5 milioane de locuitori.
Evident, bugetele nu se aseamănă. Dar nu se aseamănă nici rezultatele în condițiile în care rugbyștii români au părut uneori veniți de pe altă planetă. Când te umilesc sud-africanii cu 76-0 și irlandezii cu 82-8, găsești greu explicații. Iar scuze, nici atât. Oricât te-ai strădui, nu te mai ascultă nimeni și nici nu te crede.
În fine, închei cu ce intenționam să încep, cu ce m-a îndemnat să scriu prezentele rânduri. După ce "cocoșii" au ratat calificarea, în vestiarul învinșilor a intrat, coborând de la "oficială", însuși președintele Franței, Emmanuel Macron, omologul lui Klaus Werner Iohannis. Cumva s-a dus să-i certe pe jucători, să le bată obrazul?
Nici vorbă, i-a felicitat pentru cât și cum au luptat. Le-a mulțumit "Pentru faptul că ați făcut să vibreze întreaga țară și pentru că ați purtat cu mândrie tricourile naționalei. Mereu alături de voi!".
"A jamais derriere vous!". Ce vă spuneam, altă lume, nu?
{{text}}