Răspuns pentru Alin Stoica și „Generația de Aur"

Alin Stoica a avut un „atac frontal" la adresa Generației de Aur. „Prin America au câștigat două meciuri cu noroc și trăiesc din ele și în ziua de azi!", a spus el.

Ca suporter al Generației de Aur m-am gândit să-i răspund lui Alin Stoica. Raportul dintre merit și destinul omului e o discuție demnă de Platon, nu face față un microbist ca mine.

Să ne întoarcem la fotbal. Pe Alin Stoica, multă lume îl cunoaște încă înainte de a fi fotbalist. În anii 80, un puști cu bretonul tăiat drept apărea când Steaua ieșea la încălzire, pe gazonul din „Ghencea". Mingea îi ajungea până la genunchi. Copilul dădea bine cu șpițul, deși avea doar 4-5 ani. Era băiatul lui Tudorel Stoica, căpitanul Stelei.

Singurul om care l-a făcut pe Ilie Dumitrescu să spună: „De el nu mă iau”

Tudorel a fost, dar haideți să lăsăm pe altcineva să spună cine a fost. Acum vreo 10 ani, Ilie Dumitrescu a avut o intervenție publică legată de Ienei, Halagian, cine a creat Steaua. Vechile polemici, care fac fotbalul să fie frământat și frumos.

După ce tăcuse multă vreme, Tudorel Stoica a intervenit și a spus: „Ilie să tacă!". Cam dintr-o bucată, cazon, nu prea potrivit unei discuții libere.

Lumea se aștepta ca Ilie, care nu tace nici în somn, să riposteze. Dar Dumitrescu a luat-o ca pe vremuri în vestiar și a zis că, în ceea ce-l privește, Tudorel Stoica rămâne marele căpitan al Stelei și că niciodată nu va spune ceva rău despre el.

Merită repetat: Ilie Dumitrescu este cel care a declarat că „eu personal voi penaliza Austria pentru că a blocat România la Schenghen" neducându-se să mai bea cafea pe Flughafen Wien.

„Eu aveam obiceiul ăsta, când plecam o luam intenționat prin Viena că au o cafea excelentă în aeroport. Gata, nu mai fac asta”. De acum, și dacă pleacă în Irlanda, Ilie va trece probabil prin Dubai, că au o cafea genială pe aeroport.

Putere și exemplu

Ilie Dumitrescu e un personaj mondial, cum spune tribuna. Nu-l timorează nimic, ripostează și în fața șefilor de stat, are o părere clară și avizată despre orice, de la ofsaid la tablouri. Însă în fața lui Tudorel Stoica, el va rămâne mereu tânărul absorbit de efortul, talentul și dăruirea căpitanului său.

Ce a avut Tudorel Stoica special? Nimic. Și tocmai aici e, probabil, explicația moștenirii sale. Tudorel și-a câștigat fiecare metru al carierei cu trudă. Cum se zice, el n-a venit cu exemplul puterii de căpitan de echipă, ci cu puterea exemplului de muncitor. De fotbalist care nu ceda niciodată.

Tudorel n-a ajuns să joace la La World Cup, în 1994, în America. N-a prins nici finala de la Sevilla, pentru că la București, în semifinala cu Anderlecht, a făcut un fault aiurea pentru cei din tribună, de sacrificiu pentru el, la jumătatea terenului. A luat galben și a stat la meciul vieții lui.

N-a ajuns să facă parte din Generația de Aur, însă a premers-o, a încurajat-o să apară și a fost model. O fi fost ghinion, o fi fost noroc sau a fost, pur și simplu, viață?

Îmi pare că n-am mai ajuns să-i răspund lui Alin Stoica. A fost un foarte talentat fotbalist, cu 13 meciuri în echipa națională și 6 ani în Belgia, la înalt nivel. Cine știe, poate n-a avut norocul să întâlnească un căpitan de echipă, la care să se uite un pic mai atent.