Rapidul post-Rrahmani

Ce vor face giuleștenii? Vor aduce pe cineva în față, vor apela la ce au, vor schimba sistemul?

Nicio accidentare nu pică bine, dar aceasta, a lui Albion Rrahmani, petrecută în meciul Andorra-Kosovo, a picat al naibii de prost. L-au lovit "țărănoii" andorrani, vorba lui MM Stoica, dar asupra lui MM vom reveni ceva mai la vale. Cert este că prolificul vârf de atac al Rapidului a fost operat și nici vorbă să reintre până în ianuarie, dacă o va face chiar și atunci! Urându-i sănătate și refacere grabnică, să vedem cam ce variante are Rapidul.

Sursa noastră de inspirație

Rrahmani, se știe, a ajuns în Giulești de la Balkani, kosovarii întâlniți nu demult de CFR Cluj în Conference League. Și observăm cu acest prilej că sursele noastre de inspirație în materie de achiziții au început să devină adversarele din Europa, atâtea câte mai sunt, ale noastre sau ale colegelor din SuperLiga. Exemplele Boateng, Krasniqi sau Grigoryan îngroașă lista.

Părea afacerea perfectă

Să dai 600 de mii de euro pe un atacant care în primele șase partide să dea tot atâtea goluri (dacă nu rata penalty cu Iași, ar fi fost chiar șapte) înseamnă s-o fi nimerit din plin. La Albion s-a văzut imediat calitatea, iar adaptarea a fost instantanee. Tun de transfer, nu alta! Alți atacanți (și impresarii care-i aduc) vorbesc luni la rând despre adaptabilitate fotbalistică și socială, despre traficul intens, despre bucătăria cu prea multe grăsimi, despre orice altceva decât despre goluri.

Gheșeftul cu Dugandzic

Se știe că la scurtă vreme după înșurubarea perfectă a lui Rrahmani în atacul echipei lui Bergodi (poate că e și meritul italianului), Marko Dugandzic a fost vândut la Al-Tai, în poleitul campionat saudit. Pe două milioane de euro. Era vorba totuși de un fotbalist de 29 de ani, dar mai ales de golgheterul trecutei ediții de campionat românesc. Versatul businessman Dan Șucu știe perfect ce înseamnă o lichidare profitabilă de stoc. Să dai cu două milioane și să pui în loc aproape același lucru, dar mai nou, cu mai puțin de o treime din această sumă. Gheșeft se numește afacerea, în orice limbă, nu numai în cea de proveniență.

Ceasul rău

Nu e de condamnat Rapidul că l-a "măritat" așa de repede pe Dugandzic, Rrahmani era perfect acolo, în față, nu se gândea nimeni că în loc să dea o grămadă de goluri și să crească în valoare, kosovarul se va accidenta grav, într-un ceas rău. Dar acum, în plin sezon, cu două luni și jumătate până la viitoarea fereastră de transferuri, ce face Rapidul fără număr 9? Sunt mai multe variante.

Ipoteze

La îndemână ar fi camerunezul Kevin Soni, dar se pare că adaptarea sa e mult mai lungă decât a lui Rrahmani. Dacă nu ține cu Kevin, ar putea să aducă totuși pe cineva, un atacant veritabil, dar ca acesta să poată fi legitimat, el trebuia să fi fost jucător liber încă dinainte de începutul lunii septembrie, când s-a terminat precedenta perioadă de mercato. Un astfel de jucător e extrem de greu de găsit, și dacă totuși se găsește, înseamnă că el a avut o problemă (sau mai multe) din moment ce e liber de două luni și încă nu l-a luat nimeni. Altă variantă ar fi reprofilarea cuiva. Jocul cu 9 fals. Poate Ioniță, poate Funsho, altcineva nu pare apt să joace acolo. Iar fostul atacant Săpunaru e fundaș de vreo două decenii încoace.

Exemplul-contraexemplu

Se mai vorbește despre Alexandru Stan, tânărul de 18 ani aflat la îndemână. Ideea e sugerată chiar de "inamicul" MM, pomenit mai sus. Și exemplificată cu Tavi Popescu, lansat cu curaj în pandemie, la nici 18 ani. Corect. Dar dacă FCSB tot merge atât de mult pe mâna tinerilor, atunci de ce a dat peste 3 milioane, în total, pe Compagno și pe Miculescu, și n-a dat credit voios tinereții întruchipate de Ianis Stoica și de Musi?