Un alb discriminat

Am trăit să o vedem și pe asta. Dar nu vă îngrijorați peste măsură, aparatul de spălare a imaginii sud-africanului Bongi Mbonambi s-a pus în mișcare. Nu vom avea o mișcare WLM, BLM ne este de ajuns

O călătorie scurtă în minunata lume a rugbyului. Suntem la câteva zile distanță de momentul apoteotic al Cupei Mondiale, acolo unde ne așteaptă finala titanilor, Africa de Sud - Noua Zeelandă. Fiecare dintre cele două mari puteri are în palmares 3 titluri, un motiv în plus pentru o finală istorică.

Ceva strică însă atmosfera paradisiacă a întrecerii care ne este oferită drept exemplu în antiteză cu mai puțin nobilul sport cu mingea sferică. World Rugby a anunțat că a demarat o investigație asupra acuzației de rasism din semifinala Africa de Sud-Anglia 16-15, pe parcursul căreia sud-africanul Bongi Mbonambi l-a numit "p…ă albă" pe englezul Tom Curry. Unde cuvântul cenzurat cu puncte de suspensie nu înseamnă piele, ci cu totul altceva. 

Ideea este că englezul i-a atras atenția arbitrului neozeelandez Ben O’Keeffe (asupra prestațiilor căruia merită revenit), întrebându-l: "Ce facem, domnule, dacă am fost numit p…ă albă?". Și primind de la acesta un răspuns laconic: "Nimic, te rog. Voi fi atent!". Uau, ce severitate!

Suntem pudici și ne facem că plouă

Din câte știu, asistăm la o premieră. Este prima oară, cel puțin în sport, când se anchetează limbajul discriminatoriu dinspre negru spre alb și nu invers. Posibil să ne aflăm chiar în fața unei viitoare mișcări WLM (White Lives Matter)? Eh, nici chiar așa! Paradigma albului care îl oprimă pe negru este prea adânc înrădăcinată. 

Ce avem totuși concret? Un jucător de culoare, unul important al campioanei mondiale, și-a înfruntat adversarul cu o remarcă dublu defăimătoare, ținând cont că Mbonambi a precizat cromatica pielii lui Tom Curry, punând-o în relație directă cu organul sexual al acestuia. Pudici cum suntem, ne facem că plouă. Mbonambi aici bătea când i-a strigat "White cock!" englezului.

Aparatul propagandistic duduie

Dacă va fi găsit vinovat de World Rugby, este posibil ca Mbonambi să fie suspendat și să piardă finala. Dar mă îndoiesc că se va întâmpla așa, corectitudinea politică funcționează deocamdată în sens unic, pe un drum bătătorit. Oricum, aparatul propagandistic de spălat imaginea lui Bongi s-a pus în mișcare.

Bongi este un băiat cu picioarele pe pământ, foarte umil. Tot ce pot să spun despre el este că e un tip grozav. Îi cunosc și copiii, este un tip foarte calm, despre care se vorbește doar de bine.



- Daan Human, antrenor Africa de Sud

Bunul domn O’Keeffe

Sigur că da, și Stalin iubea pisicile. Și Hitler, câinii. Iar Fidel Castro era topit după romanele lui Gabriel Garcia Marquez. Așteptând o decizie sau o mai degrabă o non-decizie în cazul de discriminare cu sens invers, să nu îl uităm pe arbitrul Ben O’Keeffe, care n-a văzut și n-a auzit nimic. 

Personaj care, după ce a ciupit cât a putut Franța în sfertul de finală cu Africa de Sud (L’Equipe a prezentat "greșelile" într-un singur sens ale domnului Ben pe o pagină de ziar), a văzut că englezii ar fi mișcat grămada în travers fix cu două minute înainte de finalul semifinalei cu, ce să vezi?, aceeași Africă de Sud. Și a dictat o lovitură de pedeapsă, care transformată a fost sinonimă cu calificarea în finală a Springboks.

Pe unde trece patriotismul domnilor arbitri

Vezi, dom’le comentator de fotbal, că O’Keeffe e neozeelandez, se aude din castelul de cleștar al celor care cred în puritatea absolută a rugbyului. Și ar fi avut interes să dea compatrioților adversarul cel mai slab, Anglia adică, nu Africa de Sud. 

Sună logic, dar încurcate sunt căile arbitrilor indiferent de sportul unde își bagă ei fluierul. Căci în cazul arbitrilor patriotismul trece adesea prin stomac. Știu că spun lucruri urâte și nu mă înalț la altitudinea acestei discipline a bărbăției. Dar dați-mi voie să am unele îndoieli. Îndoiala este un excelent exercițiu de igienă mintală. Certitudinea, în schimb, este un virus.