Springboks au parafat al patrulea titlu mondial datorită unității de grup, susține căpitanul Siya Kolisi. „Ar trebui să veniți în Africa de Sud ca să înțelegeți”, a declarat el
O finală istorică, pentru că a dus la un număr record de titluri mondiale, 4, va fi ținută minte peste ani și pentru un aspect distinct: un meci al marjelor mici, al limitelor strâmte. Oare unde, în ce anume a găsit Africa de Sud acel mărunt, în aparență, criteriu care i-a adus victoria la un singur punct?
Marjele minuscule ale finalei
Noua Zeelandă a ratat o lovitură de pedeapsă și o transformare prin Jordie Barrett, ambele încercări dificile. De partea cealaltă, Handre Pollard a fost perfect.
Căpitanul All Blacks Sam Cane a primit cartonaș roșu pentru un atac înalt la Jesse Kriel, 20 de minute mai târziu omologul său sud-african, Siya Kolisi, a fost cu câțiva milimetri mai jos la Ardie Savea, fiind sancționat cu galben.
Marje minuscule. Când ambele echipe se îndreptau spre finiș, cu resursele fizice clipind puternic în roșu, Africa de Sud a avut ceva în plus: nu doar a dorit victoria, a acționat ca și cum nu exista altă opțiune. A pus realmente totul în teren.
Siya Kolisi: „Avem privilegiul să putem face ceea ce iubim”
„Ceea ce ce aduce împreună este patria noastră. Suntem Springboks și Africa de Sud”, declara mândru la final Kolisi. „Sunt destule lucruri care nu merg bine la noi în țară, dar noi avem privilegiul să putem face ceea ce iubim, să aducem inspirație în viețile oamenilor, nu doar ale celor care sunt pasionați de sport”, a adăugat el.
1este numărul încercărilor reușite în finală de neozeelandezul Beauden Barrett în minutul 58
„Pentru mine, să nu dau sută la sută pe teren ar însemna să-i trișez pe toți acești oameni, iar antrenorii ne amintesc acest lucru în mod constant. Aceasta este motivația noastră, nu trebuie să căutăm altceva”, a subliniat Siya Kolisi.
„Nu pot să explic mai bine, ar trebui să veniți în Africa de Sud pentru a înțelege. Odată ce ne strângem împreună, nimic nu ne poate opri, nici în sport, nici în viață”, a conchis el.
Antrenorul All Blacks: „Fac lucrurile bine”
„Au fost trei meciuri la rând foarte strânse pe care le-au câștigat”, a remarcat antrenorul Noii Zeelande, Ian Foster. „Asta înseamnă că fac lucrurile bine”.
Vorbind despre diferența între sancțiuni, acesta a indicat că ”sportul are câteva probleme care trebuie rezolvate. Nu ne agățăm de asta, nu suntem frustrați. Au fost două incidente similare, unul a primit roșu, celălalt galben, dar acesta este jocul”.
Antrenorul Ian Foster după meci Foto Guliver/GettyImagesOmul partidei a fost declarat Pieter-Steph du Toit, imens în defensivă, acea zonă a jocului în care poate Africa de Sud a avut mai mult în plus. Acesta a reușit 28 de placaje, un total fantastic.
„A fost fenomenal”, a exclamat antrenorul Springboks, Jacques Nienaber. „Apărarea este capitolul meu, iar el a fost excepțional. În ultimele două meciuri a arătat că își dorește imens, cu disperare”.
Pieter-Steph du Toit placându-l pe Jordie Barrett în finală Foto ImagoApoi l-a descris într-un mod aproape poetic: „Se pune mereu în pozițiile cele mai bune. Glumesc mereu că dacă ar zbura o pungă de plastic pe teren, probabil că ar ajunge-o și pe aceea. A fost ca o mașinărie”, a declarat Nienaber, citat de Daily Dispatch.
Până la urmă, marje mari sau mici, finala a adus față în față două dintre cele mai bune echipe ale Planetei, dacă nu chiar cele mai bune. Iar spectacolul a fost livrat. Și istoria rotunjită. Până data viitoare.
12 puncte,toate cele ale Africii de Sud, au fost înscrise de Handre Pollard din lovituri de pedeapsă
{{text}}