Dawa, o conștiință

Nu este etapă să nu trosnească tibii și să nu se deșire ligamente încrucișate. Iar băieții aceștia care joacă „bărbătește” se pretind instanțe morale în rețele sociale. Hop și rima!

Ce a făcut fotbalistul Joyskim Dawa la doar câteva ore după ce a fost scos de pe teren în minutul 35 al meciului Petrolul-FCSB 2-2? La ce se gândea el, ce îl frământa? Variante de răspuns.

a) Medita la faultul dur asupra lui Sergiu Hanca, în urma căruia jucătorul Petrolului a ieșit accidentat, cu dureri atroce? Oare ce a fost în mintea mea? Dar în sufletul meu? Cum ar fi dacă un adversar ar intra așa la mine, ce aș gândi despre el? Că este o brută fără sentimente? Un măcelar?

b) Îl suna pe Sergiu Hanca să își ceară iertare, să se intereseze cum se simte și să îl întrebe dacă îl poate ajuta cu ceva?

c) Ori se întreba „De ce m-a schimbat nea Gigi? Ca să îmi dea o lecție și să mă pedepsească pentru răul pe care l-am provocat unui om care, ca și mine, își făcea meseria??”

d) Sau poate a fost un pretext pentru o formă mascată de rasism, în care „negrul” este pedepsit excesiv pentru un fault de joc asupra „albului”, lucru ce va alimenta ura și nu cultivarea diversității.

Respect?

Deci, care este răspunsul corect? A, b, c sau d? Sau niciunul? Bingo, niciunul! Joyskim Dawa era perfect liniștit după meciul de la Ploiești și posta un mesaj de susținere pentru compatriotul Francis Ngannou, cel care tocmai pierduse lupta (bătaia) cu Tyson Fury într-un meci struțocămilă în care campionul mondial la box versiunea WBC (Fury) îl întâlnea pe fostul campion mondial în UFC (Ngannou). „Respect@francisngannou” scria Joyskim Dawa, însoțindu-și mesajul cu două fotografii în care Fury este la podea, iar Ngannou se apropie fioros de el. 

O imagine-simbol bănuiesc, în viziunea fotbalistului de la FCSB, despre felul în care se soluționează diferendele între oameni cu păreri sau de culori diferite.

Episodul Sibiu

Acum o lună, după meciul de la Sibiu Hermannstadt - FCSB 2-2, Dawa interpretase încă o dată rolul protagonistului negativ pe teren, comițând un penalty și fiind eliminat. Motiv suficient pentru postaci atunci să îl abuzeze rasial pe camerunez în minunatul univers al rețelelor sociale. 

Reacția fotbalistului venea prompt și cu text impregnat de clișee ale corectitudinii politice. În fața cărora orice comentariu te recomandă pentru stâlpul infamiei

„Astfel de lucruri nu mă vor demoraliza. Din contră, mă vor face mai puternic în viitor. Sunt foarte mândru că aparțin comunității oamenilor de culoare, o parte integrantă a diversității și bogăției lumii. Lupta continuă. Spuneți nu rasismului!”

Ce e mai rău?

Frumos, emoționant! Dar, pentru coerența discursului, pe când un „Spuneți nu violenței între jucători la meciurile de fotbal! Stop golăniei, lupta continuă!”, scris cu talent de Dawa sau ploieșteanul Țicu? 

E mai puțin traumatizant să pleci în ambulanță, cu piciorul făcut surcele, decât atunci când ești victima scandărilor rasiste? Nu vă cer să alegeți pentru că devenim clienții CNCD.