Decizia închiderii ediției tipărite a Gazetei Sporturilor, începând cu 1 noiembrie, anunțată în aceeași zi, a fost dezbătută și în emisiunile de sport.
- Azi (vineri, 3 noiembrie), la toate chioșcurile de ziare, în Libertatea apare numărul de ”adio” al Gazetei Sporturilor
Azi, în startul emisiunii „Liga DigiSport”, Remus Răureanu a vorbit în direct despre decizia de a închide singurul ziar de sport din România. În studioul DigiSport, se mai aflau moderatorul Radu Drăguț , Narcis Răducan și antrenorul Mihai Teja.
Fondată în 1924, Gazeta Sporturilor ar fi împlinit 100 de ani în 2024. Trustul Ringier, acționar majoritar, și omul de afaceri Stilian Shishkov, acționar minoritar, au decis oprirea ediției tipărite chiar înainte de centenar. Publicația va continua doar online.
„Știm cam cât știți și voi. A fost închisă ediția tipărită a Gazetei. Rămâne GSP.ro. Am fost anunțați brusc. Eu aflasem cu o oră înainte să apară știrea pe site. La fel aflase toată lumea, printr-un mail primit de la acționarii elvețieni. Nu au fost discuții preliminare, nu a fost niciun avertisment. A fost direct focul tras. Da, noi pregăteam ziarul. Nu știa nimeni că nu avea să mai existe vreun ziar.
Asta vine la o lună după ce a fost înlăturat șeful redacției, Cătălin Țepelin, și la patru luni după ce a fost demis CEO-ul Ringier România, Mihnea Vasiliu, care a și murit între timp. Au fost tot felul de evenimente... Unele triste pentru noi, pe plan profesional, alte tragice. Așteptăm să vedem ce se mai întâmplă”, a spus Remus Răureanu în debutul emisiunii.
„Mai erau câteva luni și se împlineau o sută de ani”, a fost remarca moderatorului. Completat de Remus Răureanu: „E cu atât mai ciudată decizia. Mă gândesc că să ai un ziar vechi de o sută de ani e o chestie de reputație pentru acționari. De ce ai face așa ceva?!
Decizia a fost luată direct. Nu au putut fi negocieri pentru că nimeni nu știa. Nici măcar Tolontan nu a fost înștiințat în prealabil. A fost anunțat direct că se închide ziarul”.
Ulterior, între cei patru oameni de sport s-a purtat un dialog despre ce înseamnă pentru societate dispariția ultimului ziar de sport.
Radu Drăguț: „Mergem înspre fenomenul sportiv, social. România e o țară fără niciun cotidian sportiv tipărit. Pentru noi asta înseamnă foarte mult. Am crescut și am fost conectați la sport prin intermediul ziarelor tipărite.”
Mihai Teja: „Și eu sunt surprins. Am rămas uimit. Cei care lucrează acolo și-au făcut treaba foarte bine. Nu înțeleg de ce nu sunt aduse argumente. Adică de ce se întâmplă lucrul acesta. E cu atât mai dureros că nu există o explicație.”
Radu Drăguț: „Explicația pe care am văzut-o, concret, e că au scăzut vânzările, că a scăzut tirajul. Dar ăsta era un trend care era valabil de multă vreme. Și e valabil nu doar la ziarele de sport, ci la toate ziarele din România. Și cele de afară. Dar întrebarea mea e. De ce în alte țări de afară există această cultură și de ce în continuare există ziare tipărite puternice?”
Remus Răureanu: „Ai spus cuvântul cultură. E o altă cultură. Sunt oameni obișnuiți să citească.”
Radu Drăguț: „Eu niciodată nu aș da vina pe public.”
Remus Răureanu: „Așa e societatea. Nu spun că publicul e vinovat. Dacă nu e vândut niciodată un ziar, poate publicul nu vrea ziare.”
Narcis Răducan: „În ceea ce privește cultura de care vorbea Remus, să știi că asta se regăsește și în munca clubului de a-și apropia suporterii activi, să se implice financiar. Așa e și la ziar. Atât timp cât ai posibilitatea gratis... Lumea se uită la orice ban. Asta e cultura noastră. Și avem și o șmecherie istorică. S-au piratat ani de-a rândul filme, muzică, jocuri... Dar ce vreau să spun e că dacă a existat o entitate care să se ducă foarte bine către public, Gazeta e una dintre ele. Nici nu se pune problema ca Gazeta să nu fie profitabilă. Acolo e altă situație. Gazeta suferă și prin modul prin care a obișnuit cititorii. Pentru că atunci când există o problemă, Gazeta atacă direct. ”
Radu Drăguț: „Dar au fost și alte ziare care au dispărut, neavând această problemă.”
Narcis Răducan: „Gazeta își arată cu mândrie orgoliul și scrie. Acum s-a îndreptat către acționariat. E ca atunci când se ceartă cineva în fotbal, a fost o viziune diferită. Acționariatul are o anumită strategie, iar Gazeta o vede altfel, clasic. Se pare că a câștigat cine avut mușchii mai mari.”
Radu Drăguț: „Cine a câștigat? A dispărut un ziar.”
Narcis Răducan: „E o răutate. Când mai ai câteva luni până faci o sută de ani... E o răzbunare. E clar. Ringier a vrut să arate cine e șeful. Dar sigur vor scrie fără probleme. ”
Remus Răureanu: „E și un alt tip de afacere. Dacă eu câștig la loterie și cumpăr FC Argeș, nu e în regulă să schimb numele în FC Remus și să schimb culorile în alb-roșu. E vorba de o tradiție. Așa e și în presă. Gazeta era parte din cultura sportului. Un ziar vechi de 99 de ani.”
Explicația cu pierdea banilor nu e reală! Gazeta a avut profit în fiecare din cei 5 ani de când Ringier o are. Inclusiv printul era într-o situație bună. Nu pierdea bani. Chiar dacă erau vânzări scăzute. Nu poate exista o explicație concretă. Pe lângă cultura de care vorbeam, mai sunt și condiții economice diferite. Sunt state în care ziarele sunt subvenționate. În România nu am avut parte. Sunt societăți pentru care ziarele sunt importante.
- Remus Răureanu, reporter special GSP
„Mai rămâneți? Dacă rămâneți, de ce?”
Inevitabil, a venit în discuție și subiectul unor posibile demisii.
„Mulți se întreabă ce faci și ce faceți. E clar că s-a ajuns într-un moment în care cele două părți, conducerea și redacția, nu mai comunică. Mai rămâneți? Dacă rămâneți, de ce? Să pleci e e cel mai ușor lucru din lume. Oricând poți să pleci. Dacă tu crezi în ceea ce faci, primul e să încerci să schimbi. Dar dacă, așa cum se pare acum, ai ajuns la concluzia că nu se poate, rămâneți? De ce?”, a întrebat moderatorul.
Răspunsul reporterului special al GSP a venit prompt.
„Pentru o vreme o să mai rămânem. O să încercăm să ne facem meseria și o să vedem dacă putem. Eu am dubii că vom putea să ne-o mai facem. Aveam dubii după demiterea lui Cătălin Țepelin, dar acum îmi e aproape clar că va fi foarte foarte greu să continuăm.
Dacă ei l-au înlăturat pe Cătălin Tolontan... Tolontan era cea mai importantă ștampilă a presei din România. Era un exemplu de credibilitate, de notorietate, de imagine bună, de succes profesional la cel mai înalt nivel. Dacă ei s-au descotorosit de Tolontan... A fost un semnal că pot merge până la capăt cât nu respectăm indicațiile. De aici au pornit discuțiile, de la insistența cu care acționariatul a încercat să protejeze clienții de publicitate, mai ales firmele de pariuri. Să vedem cât pot presa și care e limita”, a spus Remus Răureanu.
Radu Drăguț: „Ori accepți, ori nu accepți. Dacă rămâi nu înseamnă că accepți?”
Remus Răureanu: „Eu nu am acceptat nimic. Eu rămân. Nu m-au presat pe mine. Au presat managementul. Țepelin era ca un paratrăsnet. Noi am aflat când el nu a mai putut.”
Narcis Răducan: „Nu e o situație ca la FCSB? Unde Gigi Becali impune niște lucruri?”
Remus Răureanu: „Ba da.”
Narcis Răducan: „În momentul în care vei veni cu un material important, care va afecta interesele acționariatului, abia atunci vei vedea dacă poți să își faci meserie.”
Remus Răureanu: „Dacă voi fi pus într-o astfel de situație, voi pleca. Eu și colegii mei nu am fost într-o astfel de situație. Nu vreau să se creadă că firmele de pariuri l-au demis pe Țepelin. Acționarii l-au demis. Dacă ei au suportat o presiune sau nu au putut să reziste și au hotărât așa, sunt vinovați ei. Au fost lași sau lacomi.”
{{text}}