Fotbalul e pe goluri, iar știrea și comentariul pe scris. Pe scris tipărit. Puțină lume înțelege această lege în toată cuprinderea ei.
Scrisul care-ți lasă pe mâini tuș tipografic e mama educației și competenței – așa cum pasa cu latul e baza și pentru Lionel Messi, și pentru copilul care tocmai a început să bată mingea sub geamul dumneavoastră.
Gazeta Sporturilor a pierdut tiparul și a trecut în virtualul care o va face Gazeta Nevăzută. Desigur, vizualizată și click-ată, dar definitiv despărțită de puterea misterioasă a scrisului tipărit.
Să nu ne amăgim: cele mai mari nume ale gazetăriei sportive, de la Cosașu la Chirilă și Ioanițoaia, au crescut pe o dietă severă de ziar în patru pagini tipărite mărunt, cu rezultate vechi de o zi și cronici strivite din lipsă de spațiu. Din cronicile lor s-au născut cei mai înțelepți și fideli suporteri. Ai fotbalului, nu numai ai unui club sau vedete.
Tiparul nu e o formă depășită a scrisului, ci e scrisul însuși. Virtualizarea poate satisface nevoia nevrotică de nou, dar nu explică, nu educă și nu formează. Toți acei oameni mărunți care citeau dimineața Gazeta sunt abandonați fără vină. Șoferii, pensionarii, funcționarii și tații opriți la chioșc înainte de drumul la piață nu mai contează.
Știam că despărțirea de scris va veni și că va târî ziarul spre dependența de imagine. Știam că golul care însoțește alipirea la vizual se va adânci. Știam, dar asta nu repară nimic.
Gazeta Nevăzută e un urmaș egoist și nedemn al Gazetei Sporturilor.
{{text}}