E un cântec. Şi un adevăr. Nimic important nu se sfârşeşte cu adevărat, doar trăieşte în alt fel. Sfârşitul Gazetei aşa cum a fost ea cunoscută, sub diferite nume şi orânduiri, e un şoc şi un salt.
Sare în noi, definitiv. Dispare pentru a rămâne. În cei care i-au foşnit paginile, i-au savurat pozele, caricaturile – au murit şi ele, şi cel care le desena, dar de fapt trăiesc bine, mersi în teancul nostru de amintiri.
I-au căutat, în vremuri negre, rezultatele înghesuite pe vreun rest de pagină, etapa din Turul Franţei sau cea din Anglia.
I-au căutat, în vremuri luminoase, interviurile extinse, poveştile, anchetele. S-au enervat cu editorialele. Au dat cu ele, cu paginile, de podeaua vreunui palat. «Ziar mincinos!». Na, cu ce-o să mai arunce acum?
Gazeta trăieşte. Va trăi şi va reveni. A revenit Pif, Dumnezeule!
{{text}}