Cristiano Bergodi (59 de ani) a jucat peste 150 de meciuri în tricoul lui Lazio și povestește episoade incredibile când suporterii echipei veneau peste ei la antrenament # Dezvăluie că au fost momente când s-a temut pentru siguranța sa
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Domnule Begodi, ați avut probleme și cu galeria la Lazio?
- În fiecare peluză era ceva politic, pentru că politicul a intrat în fotbal. Ei sunt de dreapta și este o peluză grea. Totdeauna sunt lângă jucători, lângă echipă, dar pe vremea mea erau cu critici și polemici. Veneau câte 2.000 de persoane când se pierdea un meci unde ne antrenam noi.
- Și ce făceau?
- Veneau să conteste antrenorii, jucătorii.
- Presiune mare?
- Mamma mia! Presiune mare, mare, mare!!!
- Mult mai mare decât la Rapid?
- Da! La Rapid vin să discute cu echipa, cum s-a și întâmplat, vin cu lucruri bune, pozitive, să te încurajeze. La Lazio nu era așa! Erau persoane rele, ne loveau mașinile când intram, era foarte greu acolo. La Lazio ne era teamă de ei!
- Păi, poliția ce păzea?
- Chiar dacă era și poliție, nu era protecție și se întâmplau și lucruri urâte. Au aruncat inclusiv cu pietre după noi la un antrenament, după un meci pierdut în Cupă cu o echipă de liga a II-a. Mi-era frică înainte să ajung la bază pentru că veneau și 3.000 la antrenamente.
- Se câștiga bine în perioada aia dacă petrecea atât.
- În prima parte a anilor '90 se câștiga bine, dar din 2000, cu Legea Bosman, se câștiga foarte, foarte mult. Chiar și un jucător mediu... Eu mi-am terminat cariera, din păcate, în 2000. Dacă mai jucam un an, doi...
- Aveați bani suficienți ca să nu mai faci nimic?
- Nu. Nu puteam să trăiesc toată viața. Dar economic am avut bani ca să-mi cumpăr o casă frumoasă lângă lacul Bracciano. E frumos acolo, avem o biserică și un castel. Bracciano este un sat foarte frumos. Dar revenind, am câștigat, dar nu puteam trăi. Chiar dacă nu am făcut niciodată investiții mari, am încercat să țin de banii câștigați.
{{text}}