Nicolas Samayoa (28 de ani), fundaș central la Politehnica Iași, povestește pentru Gazeta Sporturilor cum a absolvit o facultate în Statele Unite și ce preparat românesc ar mânca în fiecare zi.
Nicolas Samayoa (28 de ani) este primul jucător din Guatemala care evoluează în campionatul românesc. Fundașul central al Politehnicii Iași are doar câteva luni de când se află în România și spune că s-a adaptat perfect la stilul de viață din Moldova. Îi place mâncarea de aici și crede că cea mai mare similaritate dintre noi și cei din America Latină rămâne numărul de biserici.
VIDEO. Nicolas Samayoa: „Micii cu muștar și pâine sunt preferații mei”
- Salut, Nicolas! Cum te simți în România?
- Salut! Mă simt foarte bine și chiar este o țără uimitoare! Iașiul e superb și îmi place că aveți o țară foarte sigură. Vremea este perfectă și de asemenea aveți oameni foarte buni. Mă așteptam să fiți ceva mai reci, dar sunteți foarte prietenoși și asta înseamnă ceva. Mă bucură că lumea cunoaște limba engleză, asta a făcut să mă adaptez foarte rapid.
- Spuneai că te așteptai ca oamenii să fie ceva mai reci. Ai mai avut și alte preconcepții?
- În afară de asta, n-am prea avut alte preconcepții. Aproape că nu știam mai nimic despre România când am ajuns. Tot ce știam a fost că se află în Europa și că Dracula e de aici. Hahaha! Mă așteptam să fie mai frig, dar am văzut că e destul de cald. În plus, am rămas surprins că totul este modern și curat.
- Mâncarea tradițională cum ți se pare? Ai încercat ceva până acum?
- La club obișnuim să mâncăm tradițional și mai facem un grătar. Îmi plac foarte mult micii cu pâine și muștar. Am încercat și sarmale, dar micii sunt mai buni!
- Ai apucat să vizitezi ceva din Iași? E un oraș cu multe monumente, biserici.
- Uite, soția mea a venit acum câteva săptămâni. Am mers prin mai multe locuri și chiar e un oraș minunat. Mi-a plăcut să văd oamenii, care sunt foarte relaxați, care pot bea o cafea după-amiaza sau o bere la terase. Cultura clar e diferită față de ceea ce e în America Latină, dar îmi place. Am rămas îndrăgostit de zona Palas și de Copou.
VIDEO: Nicolas Samayoa: „Sunt multe biserici și-n România, dar și-n Guatemala”
- În general Moldova e renumită pentru biserici și mănăstiri. Ai vizitat vreuna?
- Da! Din punctul ăsta de vedere, Guatemala și România au ceva similar. Și la mine sunt foarte multe biserici. Soția mea s-a plimbat mai des pe la ele în Iași, dar eu fiind mai mult plecat n-am prea avut cum.
- Ce îți place cel mai mult aici?
- Îmi place că este o țară sigură! Poți merge liniștit după ora nouă seara. Sunt uimit că soția mea poate ieși singură pe stradă și nu se întâmplă nimic. Guatemala nu e așa de sigură.
- Ce fel de probleme sunt acolo?
- Din păcate, în Guatemala sunt probleme. E o țară care se confruntă cu sărăcia. Oamenii au nevoie de lucruri și din această cauză ajung la ilegalități precum furturile sau spargerile. De multe ori ești expus la astfel de probleme, dar sper ca aceste lucruri să fie cât mai curând rezolvate.
- E greu să faci fotbal gândindu-te la câte pericole poți fi expus?
- Să nu exagerăm. Nu este chiar peste tot așa. E bine să nu circuli după ora nouă seara. E ceva general, dar asta nu înseamnă că poți fi mereu jefuit. Și în Paris se întâmplă asta în unele zone, dar nu trebuie generalizat. Cel mai bine este să fi precaut.
- Îți mai aduci aminte cum erai în copilărie?
- Îmi aduc aminte că aveam tot timpul mingea la picior și eram foarte pasionat de sport. Jucam non-stop fotbal! Se spune că fotbalul nu este la fel de popular la noi pentru că nu avem foarte mulți jucători de top care să evolueze în Europa. În schimb, în țară toți copiii sunt cu mingea la picior pentru că este o activitate accesibilă oricui. Poți face o minge de fotbal din orice, din plastic, hârtie.
- Spuneai de mediul sărac din Guatemala, tu cum ai trăit?
- Din punctul ăsta de vedere, am fost un om norocos. Părinții mei au muncit ca eu să pot să-mi permit orice și să pot urma o facultate. Chiar am fost norocos că am putut avea tot felul de oportunități și m-am bucurat de lucruri. Îmi plac business-urile și zona de "real estate" (n.r. imobiliare). Cred că aș fi un dezvoltator imobiliar bun. Am absolvit o facultate în administrație de afaceri și apoi am obținut o diplomă în administrarea imobiliarelor, după un curs de vreo 6 luni. Pot spune că am citit foarte multe cărți din acest spectru și m-a atras asta pentru că tatăl meu este arhitect.
VIDEO: Nicolas Samayoa: „Vreau să fiu dezvoltator imobiliar”
- Facultatea ai făcut-o în America, nu?
- Facultatea, da, însă cursul de afaceri imobiliare l-am făcut în Guatemala. Universitatea pe care am urmat-o în Statele Unite se numește FGCU (n.r. Florida Gulf Coast University). Atunci m-am dezvoltat foarte mult ca persoană. Am obținut o bursă să pot practica fotbalul în Statele Unite și în același timp să învăț. Am reușit să termin facultatea în 3 ani jumătate, cu toate că durează 4 ani sau 4 ani și jumătate. Am terminat mai devreme pentru că îmi doream să ajung un jucător profesionist. Îmi luam ore extra pentru a putea face fotbal.
- Nu ți-a fost greu să faci o facultate la zi și să ajungi și un fotbalist profesionist?
- Corect! E un drum dificil, dar americanii au un sistem bine pus la punct. Te ajută să faci și sport de performanță, dar și să reușești în sistemul academic. Categoric și modul în care îți manageriezi timpul e important. De asta am plecat și din Guatemala.
- Ne poți prezenta acest sistem!
- Echipa de fotbal și universitatea fac parte din aceeași instituție. Amândouă lucrează împreună ca să poți reuși mai departe. Stadionul de fotbal și universitatea erau în același loc, foarte aproape una de alta, și n-aveam probleme cu deplasarea. Mă antrenam dimineața și apoi eram ajutat la școală cu orice aveam nevoie pentru a-mi îndeplini scopul. Dacă nu puteam ajunge la o materie pentru că avem fotbal, puteam recupera asta fără probleme. În Guatemala avem opțiunea ori școală, ori fotbal!
{{text}}