Petru Cadar (75 de ani) a fost un jucător fabulos al Brașovului! Acum trăiește în Ghimbav, la câteva minute de locul unde a scris istorie în fotbalul românesc. Face o trecere în revistă a copilăriei cu „vaci, porci și găini”. Nu uită nici de avantajele pe care le avea în comunism
- Domnule Cadar, ca fotbalist ați avut tot ce v-ați dorit?
- Aveam același stil de viață pe care l-am moștenit de la părinți. Tata a murit când aveam 12 ani, a rămas mama cu patru copii. Eu eram cel mai muncit. Țineam vacă, doi porci, 20 de găini. Toată ziua mâncam ouă, lapte... La Alimentară mergeam numai după pâine și mai știu eu ce. Carne aveam de la tăiat!
- Ați avut probleme cu Securitatea?
- Am avut! Eu am fost prieten foarte bun cu Radu Nunweiller. Când a plecat în Elveția, am avut și eu o invitație de la el. M-au chemat și m-au întrebat ce vreau. "Vreau să merg la prietenul meu". "Băi Cadare, nu pot să-ți dau drumul!". Mi-a spus pe cinstite: "Să meargă alt membru de familie". Au pus-o pe listă pe nevastă-mea, a mers, dar mi-au cerut cuvântul că se întoarce. A stat o lună și s-a întors acasă.
- Alte necazuri n-ați avut cu ei?
- Noi ca să mai facem un ban mai duceam din țară produse care erau foarte scumpe la ei. Mergeam în Liban, Turcia, Bulgaria, Iran, Grecia, Germania. Astea erau țările unde puteam să facem bani.
- Ce duceați acolo?
- Parfumuri, spray-uri... În Liban am dus băutură, coniac. Ăla cu avionul care ne-a dus ne-a zis: "Nu mai iau pe nimeni, că voi ați umplut avionul!". Am golit o Alimentară în București!
- Serios? Se putea asta?
- Am căutat o Alimentară prin București. "Cât coniac Zarea aveți?". "De ce mă întrebi?". "Aș cumpăra o cantitate mai mare". Eu imediat m-am gândit și la colegii mei. Am luat 20 de litri eu, apoi fiecare a vrut la fel. I-am zis: "Vreau 400 de litri!". "Abia am descărcat camionul, vreți să vi-l dau vouă?". M-am dus la Hotel Astoria și când m-au văzut colegii cum căram.... Doamne!
- Și le-ați vândut pe toate?
- Am avut unele probleme la aeroport acolo, dar ne-au lăsat să intrăm în țară. Când am ajuns la Teheran, am plecat în excursie în oraș să vindem. Am ajuns la un bar. La noi era 108 lei sticla de coniac, iar acolo am vândut-o cu 12 dolari. La negru erau 250-300 de lei! Toți colegii mei au mers la barul ăla... Vai de capul meu ce fericit era proprietarul! Am avut mare noroc că am găsit și un reprezentant al României, din Brașov. Am depănat amintiri și a avut tot timpul grijă de noi. Cred că era și politic.
{{text}}